ICCJ. Decizia nr. 1257/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1257/2008
Dosar nr.40389/3/2006
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamanta R.M. a solicitat să fie obligată pârâta Inspecţia Muncii să-i răspundă la cererea înregistrată din 28 februarie 2006, precizând că până la data prezentei acţiuni nu a primit răspuns.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 670 din 26 ianuarie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel învestită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1310 din 21 mai 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că reclamanta a adresat pârâtei două cereri la care aceasta a comunicat un răspuns prin adresa din 31 martie 2006, în completarea căruia urma să fie organizată o întâlnire cu participarea unor reprezentanţi ai Inspecţiei Muncii şi a reclamantei pentru clarificarea definitivă a tuturor problemelor.
Astfel, Instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 sub aspectul nesoluţionării în termen legal a unei cereri.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta R.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că la pronunţarea sentinţei Instanţa de Fond a ignorat declaraţia sa în sensul că întâlnirea ce urma să fie organizată nu a mai avut loc, iar răspunsul dat prin adresa din 31 martie 2006, prin conţinutul său echivalează de fapt cu o lipsă a răspunsului pentru că nu s-a referit la aspectele concrete cu care a fost sesizată autoritatea.
Intimata Inspecţia Muncii din cadrul M.M.F.E.Ş. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, înalta Curte îl va respinge, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa Instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i s-a cauzat.
În speţă, cele două cereri formulate de recurenta - reclamantă, înregistrate la intimata Inspecţia Muncii din 28 februarie 2006 şi din 28 februarie 2006, au fost conexate şi i s-a transmis petiţionarei un singur răspuns în data de 31 martie 2006, în sensul că problemele cuprinse în cele două petiţii se referă la aspecte curente ale activităţii I.T.M. şi ele pot fi soluţionate în relaţiile normale de serviciu dintre recurenta - reclamantă şi conducerea inspectoratului.
În cuprinsul adresei s-a făcut şi menţinea că în perioada imediat următoare se va organiza o întâlnire cu conducerea inspectoratului la care urma să fie invitată şi petiţionara, cu participarea şi a unor reprezentanţi ai Inspecţiei Muncii, pentru clarificarea definitivă a tuturor problemelor puse în discuţie.
Acest fapt, a fost constatat şi de către Instanţa de Fond care în mod corect a reţinut astfel că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ sub aspectul nesoluţionării în termen legal a unei cereri.
În practica Instanţelor s-a statuat asupra faptului că soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau contrar aşteptărilor sale nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieşind numai prin raportare la prevederile legale cu care refuzul ar intra în contradicţie.
Recurenta pretinde că este vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim pentru că nu a avut loc întâlnirea la care se face referire în adresa intimatei - pârâte, or această pretenţie este neîntemeiată pentru că prin cele două cereri ea nu a cerut organizarea unei întâlniri.
Această iniţiativă a organizării unei întâlniri a avut-o intimata - pârâtă şi în acest sens s-a întocmit şi răspunsul către recurenta - reclamantă, ştiut fiind că stabilirea conţinutului răspunsului constituie o prerogativă a autorităţii publice care se exercită însă cu respectarea dispoziţiilor legale.
În plus, problemele la care se referea recurenta - reclamantă în cele două cereri erau legate de aspectele curente ale activităţii inspectoratului şi ele au primit o rezolvare în paralel cu desfăşurarea relaţiilor normale de serviciu.
Aşa fiind, se constată că Instanţa de Fond a interpretat în mod corect dispoziţiile legale aplicabile în cauză şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.M. împotriva sentinţei nr. 1310 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1258/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
