ICCJ. Decizia nr. 1208/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1208/2008
Dosar nr. 1330/64/2008
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de fata,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 164/F/2007, pronunţată la data de 17 decembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. Bucureşti, având ca obiect recunoaşterea şi acordarea sporului de confidenţialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 12 aprilie 2007 şi modificarea în acest sens a Ordinului nr. 925 din 14 august 2007, emis de M.E.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima Instanţa a reţinut că cererea reclamantului nu este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din OG nr. 6/2007, care enumeră toate categoriile de funcţionari publici care beneficiază de sporul de confidenţialitate, reclamantul neîncadrându-se în nici una din aceste categorii.
Reţine Instanţa de Fond şi faptul că reclamantul a fost investit într-o funcţie publică prin actul de numire, iar sporurile şi drepturile salariale pe care le pot pretinde funcţionarii publici sunt doar cele prevăzute de lege, potrivit art. 29 şi art. 30 din Legea nr. 188/1999, iar dacă legea nu prevede anumite drepturi ele nu pot fi acordate ca rezultat al negocierii.
Precizează Instanţa de Fond că în cazul reclamantului nu se pune problema existenţei unui contract individual de muncă prin care se pot negocia diverse clauze - inclusiv cea de confidenţialitate. În considerarea atribuţiilor care îi revin la Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. reclamantul beneficiază de un spor de 75% din salariul de bază, iar faptul că fostul ministru a fost de acord cu cererea de acordare a sporului de confidenţialitate, solicitat de recurent, nu are relevanţă faţă de dispoziţiile art. 15 din OUG nr. 2/2006 (identice cu cele din OG nr. 6/2007).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege „reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" precum şi cel prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., conform căruia Instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele.
În prealabil, recurentul a invocat excepţia de nulitate a sentinţei atacate, susţinând că dispozitivul nu a fost semnat de toţi membrii completului de judecată.
În motivele de recurs formulate vizând fondul cauzei, reclamantul precizează că soluţia Instanţei de Fond este greşită, câtă vreme în calitate de manager public asistent, treapta profesională II la M.F.P. - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., la data de 23 mai 2007 a semnat un angajament de confidenţialitate, contrasemnat de conducerea Ministerului, iar la 4 august 2006 ministrul S.V. a aprobat cu generozitate, acordarea sporului de confidenţialitate, conform art. 15 din OUG nr. 2/2006, ţinându-se cont de performanţele profesionale individuale, această iniţiativă nefiind însă pusă în aplicare.
Faţă de prevederile art. 15 alin. (1) din OG nr. 6/2007 care reglementează acordarea sporului de confidenţialitate, recurentul precizează că este îndreptăţit la acordarea acestui spor; în care sens solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pârâtul M.E.F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând excepţia de nulitate a sentinţei, invocate de recurent este neîntemeiată, fapt pentru care va fi respinsă de Instanţa de Recurs.
Dispozitivul hotărârii întocmit cu ocazia deliberării a fost semnat de cei doi judecători conform art. 258 C. proc. civ., iar sentinţa redactată a fost semnată de către judecători şi grefier conform art. 261 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei recursul este nefondat.
Recurentul susţine că în mod neîntemeiat Instanţa de Fond a reţinut că în calitate de manager public în cadrul M.E.F. - Oficiul de Plăţi şi Contracte P.H.A.R.E., nu ar fi îndreptăţit să beneficieze de un spor de confidenţialitate de 15%, începând cu data de 12 aprilie 2007, dată la care au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 24/2007 privind unele măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, conform art. 1 al acestei Ordonanţe înfiinţându-se M.E.F. prin reorganizarea M.F.P. şi prin preluarea activităţii în domeniul economiei de la M.E.C., care şi-a încetat activitatea, în baza aceluiaşi act normativ reclamantul fiind şi el preluat la M.E.F., la acelaşi oficiu şi pe aceeaşi funcţie.
Art. 15 alin. (1) din OG nr. 6/2007, prevede însă categoriile de funcţionari publici care beneficiază de sporul de confidenţialitate de 15% din salariul de bază şi anume: „funcţionarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcţionarii publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, M.A.E., M.I.E., direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul M.E.C., Consiliului Legislativ".
Aşadar, în mod corect Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul - recurent nu se încadrează printre funcţionarii publici care pot beneficia de acest spor de confidenţialitate, în cadrul M.E.C. beneficiind de acest drept doar cei din cadrul direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ.
Or, prin reorganizarea M.F.P. prin OUG nr. 24/2007, activitatea în domeniul comerţului a fost preluată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Actul normativ aplicabil în cauză, OG nr. 6/2007, în art. 15, precizează în mod clar şi precis categoriile de funcţionari publici care beneficiază de acest spor de confidenţialitate, aşa încât recurentul - reclamant nu se poate prevala de faptul că este semnatarul unui angajament de confidenţialitate şi că fostul ministru S.V. ar fi aprobat acordarea acestui spor de confidenţialitate.
Aşa fiind,cum corect reţine şi Instanţa de Fond, funcţionarul public nu poate pretinde alte sporuri şi drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-şi desfăşoară activitatea.
Instanţa de Fond a apreciat deci în mod corect faptul că refuzul de recunoaştere şi acordarea sporului către reclamantul - recurent este unul justificat, soluţia pronunţată de respingere a acţiunii fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare, în conformitate cu art. 312 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de nulitate a sentinţei atacate.
Respinge recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinţei civile nr. 164/ F din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1257/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
