ICCJ. Decizia nr. 1448/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1448/2008
Dosar nr. 10963/1/2007
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4525 din 22 noiembrie 2007, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Universitatea din Craiova şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva sentinţei nr. 140 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Reclamantul G.P. a solicitat Curţii de Apel Craiova, anularea parţială a Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, referitor la suprafaţa de 24.228 m.p.teren situat în Craiova.
Potrivit deciziei primarului municipiului Craiova, intimatul a redevenit proprietar al terenului în suprafaţă de 30.709 m.p. situat în zona Facultatea de E.ă.
S-a reţinut că din suprafaţa de teren de 54.244,88 m.p. care face obiectul ordinului în litigiu, 24.028 m.p, nu au făcut parte niciodată din baza materială a Universităţii şi nu se află în incinta Complexului E.
Conform Legii nr. 84/1995 baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului fiind acela care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Conform aceleiaşi legi emiterea acestor certificate este însă condiţionată de existenţa dreptului real în patrimoniul instituţiei de învăţământ sau de redobândirea acesteia.
Terenul în discuţie a fost preluat de stat prin Decretul nr. 115/1959, conform actelor anexate, şi din acel moment posesia şi folosinţa lui au aparţinut autorităţii administrative locale, din actele depuse rezultând fără posibilitate de tăgadă, că la data întocmirii ordinului, terenul făcea parte din proprietatea privată a Municipiului Craiova.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele cuprinse în cerere, nepronunţându-se asupra unei dovezi administrate în cauză, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv documentaţia topografică a Complexului E. – schiţa cu vecinii.
În contestaţie se arată că Primăria Craiova a recunoscut vecinătatea cu contestatoarea Universitatea din Craiova, în privinţa terenului în suprafaţă de 54.244,88 m.p. pe care se află amplasat Complexul E. Totodată, contestatoarea mai susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat nici asupra criticilor formulate în legătură cu împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat procesul-verbal de delimitare, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. avea obligaţia să facă acest lucru. Consideră că neanalizarea acestor motive a influenţat soluţia pronunţată în recurs.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după amânarea pronunţării, intimatul G.P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată pe considerentul că executarea căii de atac s-a făcut cu rea-credinţă, împiedicând exercitarea dreptului de proprietate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, apreciind-o ca neîntemeiată.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., constituie motiv de contestaţie în anulare omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de recurs, instanţa pronunţându-se fără a analiza toate motivele cu care a fost investită.
Instanţa de recurs nu este, însă, obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare.
În cuprinsul contestaţiei se invocă faptul că instanţa de recurs nu a examinat unul din motivele prezentate, nepronunţându-se asupra unei dovezi administrate în cauză, apreciată ca fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii – documentaţia topografică a Complexului E., respectiv schiţa cu vecinii.
Or, în lumina celor prezentate, nu era necesar ca în cuprinsul deciziei atacate să se menţioneze expres că a fost analizată schiţa cu vecinii, acest lucru rezultând implicit din concluziile şi soluţia instanţei de recurs. De altfel examinarea documentului în care se face referire în contestaţie nu poate fi considerată un motiv de recurs propriu-zis, ci doar un argument în sprijinul tezei că suprafaţa de teren în litigiu ar fi făcut parte din baza materială a instituţiei de învăţământ superior menţionate.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul G.P. instanţa constată că documentele de plată prezentate nu sunt întocmite pe formular tipizat şi o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Universitatea din Craiova împotriva deciziei nr. 4525 din 22 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Respinge cererea formulată de intimatul G.P. referitoare la acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1449/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
