ICCJ. Decizia nr. 1377/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 1377/2008
Dosar nr. 1055/35/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 10272 din 25 mai 2007 emisă de pârâtă, contestând temeinicia şi legalitatea acesteia în ceea ce priveşte stabilirea calităţii de refugiat.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada ocupaţiei hortiste: septembrie 1943 - martie 1945, părinţii săi şi-au părăsit domiciliul lor din localitatea Munteni, au trecut frontiera în România, prin zona Vârfuri de Beiuş, iar Centrul de primire a refugiaţilor din cadrul Prefecturii Judeţului Bihor i-a repartizat în zona Zece Hotare.
Prin sentinţa civilă nr. 204/CA-P.I. din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.A., a anulat Hotărârea nr. 10272 din 25 mai 2007 emisă de pârâta C.J.P. Bihor şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii sale, împreună cu părinţii, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de regimul hortist şi a apreciat că declaraţiile autentificate ale martorilor, precum şi cele date în faţa instanţei sunt edificatoare, dovedind afirmaţiile reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Instanţa de Fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că Instanţa de Fond a interpretat greşit probele administrate în cauză, având în vedere că informaţiile obţinute de la Arhivele Naţionale contrazic declaraţiile martorilor, în sensul că deşi este menţionat ca refugiat numitul T.T., acesta avea vârsta de 19 ani şi în fişa familiei nu se regăseşte şi reclamanta.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile martorilor V.I., F.V. şi B.T. date în faţa notarului public şi, ulterior, ale lui V.I. şi B.T. date în faţa Instanţei de Fond, rezultă cu certitudine că reclamanta s-a născut la 10 iunie 1943 în localitatea Remeţi, judeţul Bihor, de unde împreună cu familia sa, din motive etnice, s-a refugiat în anul 1943 în localitatea Zece Hotare din acelaşi judeţ, unde a rămas până în anul 1945, când s-a întors în localitatea natală.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Esenţial în cauză este, aşadar, faptul că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi familia sa au fost obligaţi să îşi părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate, iar vârsta fragedă a reclamantei (câteva luni) presupune împărtăşirea aceleiaşi situaţii cu a părinţilor săi. Că schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999, la sfârşitul căreia reclamanta s-a reîntors în localitatea de domiciliu, în martie 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, Instanţa de Fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor, împotriva sentinţei nr. 204/CA - P.I. din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
