ICCJ. Decizia nr. 155/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 155/2008
Dosar nr. 451/2/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, obligarea acestuia să aducă modificări Legii nr. 275/2006, care, la art. 38 alin. (8), prevede că are dreptul să facă contestaţie, conform C. proc. civ., dar la alin. (9) această hotărâre rămâne definitivă, fapt care încalcă atât Constituţia României, cât şi C. proc. pen.
Reclamantul solicită obligarea pârâtului de a lua măsurile legale pentru modificarea legii, în sensul de a avea avocat la judecata în fond, la judecătorul delegat, sau să aibă o cale de atac, astfel cum prevedea O.U.G. nr. 56/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în speţă nu a fost emis vreun act administrativ, iar reclamantul nu s-a adresat, anterior, autorităţii cu vreo cerere.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul B.F.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Aspectele invocate de recurent nu pot fi circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
De asemenea, examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim”.
Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În acest sens sunt şi prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege”.
În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Pe de altă parte, contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În cauză, nu există un act administrativ care să-i fi vătămat vreun drept sau vreun interes legitim reclamantului.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul solicită ca instanţa de judecată să oblige Ministerul Justiţiei la emiterea unui act normativ or această atribuţie aparţine exclusiv legiuitorului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F.I., împotriva sentinţei civile nr. 1029 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 156/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
