ICCJ. Decizia nr. 157/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 157/2008
Dosar nr. 1944/2/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii din 19 ianuarie 2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 24 noiembrie 1942 în localitatea Mihail Kogălniceanu, în perioada în care familia sa a făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 1940.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţii autentificate ale unor martori din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia, au fost strămutaţi din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1729 din 19 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 19 ianuarie 2007, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de această lege, pentru perioada 15 septembrie 1940-06 martie 1945, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în localitatea în care părinţii săi au strămutaţi, făcând obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se susţine că persecuţia etnică a fost exercitată asupra cetăţenilor români aflaţi pe teritoriile ocupate, de către autorităţile străine. Cum reclamanta s-a născut în România în data de 24 noiembrie 1942, iar la acea dată conducerea ţării se afla sub administraţie românească, nici reclamanta şi nici familia acesteia nu puteau fi persecutaţi etnic, fiindcă autorităţile române nu îşi persecutau proprii cetăţeni.
Fără îndoială, efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi, s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceştia. Singurii moştenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de drept sunt numai soţii supravieţuitori, însă numai dacă nu s-au recăsătorit după decesul titularului.
De asemenea, se mai menţionează că instanţa de fond în mod greşit a obligat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al acestei legi pentru perioada 15 septembrie 1940-06 martie 1945, deşi reclamanta este născută în 24 noiembrie 1942. Pe lângă faptul că instanţa a obligat comisia la recunoaşterea calităţii de strămutat unei persoane care nu exista în 15 septembrie 1940, nesocoteşte şi dispoziţiile art. 2 al Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu criticile recurentei, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta împreună cu familia sa au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Însă, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940-06 martie 1945.
Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, persoanele care beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, au dreptul la o indemnizaţie lunară pentru fiecare an de detenţie, de deportare, de strămutare, etc.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că reclamanta este născută în data de 24 noiembrie 1942, astfel că instanţa de fond, trebuia să acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 24 noiembrie 1942-06 martie 1945.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, sentinţa atacată se va modifica în sensul că drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, vor fi acordate pentru perioada 24 noiembrie 1942-06 martie 1945, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1729 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul ca pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 noiembrie 1942-06 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 156/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 158/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
