ICCJ. Decizia nr. 163/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 163/2008
Dosar nr. 554/33/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 05 aprilie 2007, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii, prin U.M. Bucureşti, solicitând anularea ordinului din 31 octombrie 2006, reîncadrarea în funcţia şi profilul avut anterior trecerii în rezervă, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data trecerii în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul atacat este nelegal deoarece nu a fost emis de către directorul Serviciului Român de Informaţii astfel cum prevede art. 43 lit. b) din Legea nr. 80/1995 raportat la art. 109 din aceeaşi lege; nu este motivat, nefiind arătate acele „nevoi ale Serviciului Român de Informaţii” de natura celor exemplificate la art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că actul poate fi atacat numai pentru exces de putere conform art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ceea ce a fost reţinut în doctrină ca fiind „oportunitatea actului administrativ”.
Pe fondul cauzei, pârâtul consideră că măsura trecerii în rezervă a reclamantului nu este discriminatorie şi că a fost luată în scopul asigurării unei imagini a Serviciului Român de Informaţii care să determine o poziţie în societate potrivit importanţei naţionale a activităţii desfăşurate.
Prin sentinţa civilă nr. 345 din 21 iunie 2007, pronunţată în Dosar nr. 554/33/2007, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată, a dispus anularea ordinului din 31 octombrie 2006, a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia avută anterior trecerii în rezervă, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă, a obligat pârâtul la 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că nu se justifică analizarea cauzei prin prisma dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi că actul administrativ atacat respectă principiile înscrise în Recomandarea nr. R 180/2 cu privire la exercitarea puterilor discreţionare de către autorităţile administrative ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
Se mai arată că dreptul fundamentul la muncă al reclamantului a fost încălcat fără a fi prezentate motivaţii rezonabile ale nesocotirii dreptului; actul este sumar motivat şi doar în cadrul întâmpinării au fost explicate motivele ce au determinat încetarea raportului de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Serviciul Român de Informaţii, prin U.M. Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Se consideră că în mod greşit instanţa de fond a restrâns sfera actelor ce privesc securitatea naţională, la cele referitoare strict la ameninţările definite în art. 3 din Legea nr. 51/1991, încălcând principiul ubi lex non distinguit, nec nostrum est destinguere.
Actul administrativ atacat a apărut ca fiind necesar pentru protejarea interesului public şi este nediscriminatoriu deoarece a privit toate cadrele aflate în situaţia reclamantului.
Prin decizia adoptată de către recurent s-a menţinut echilibrul între scopul urmărit şi orice efecte adverse, în ceea ce priveşte drepturile şi interesele persoanelor, reclamantul a beneficiat de pensie şi de toate drepturile aferente.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că normele cuprinse în Recomandarea 80(2) sunt aplicabile speţei, deoarece se menţionează că „implementarea principiilor statuate în acest act nu poate intra în conflict cu interesele publice majore, cum ar fi securitatea statului, ordinea publică, sănătatea publică ş.a.”
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul consideră că trecerea în rezervă a unui cadru militar nu este un act de putere, de comandament militar, de activitate operativă a serviciului, privind apărarea siguranţei/securităţii statului şi nu se încadrează în niciuna din acţiunile sau inacţiunile ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale enumerate la art. 3 din Legea nr. 51/1991, ce priveşte un raport de muncă dintre cadrul militar şi instituţia angajatoare, cu aspecte contractuale, de manifestări de voinţă reciprocă.
Motivul de recurs referitor la afectarea imaginii instituţiei este invocat pentru prima dată în recurs şi nu poate reprezenta un criteriu obiectiv şi independent.
Nici celelalte argumente aduse de recurent nu sunt întemeiate, deoarece intimatul nu şi-a exprimat dorinţa de a fi pensionat, interzicându-i-se dreptul de a activa în sectorul în care este specializat.
Intimatul mai invocă practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi depune la dosar înscrisuri.
S-a mai depus la dosar decizia nr. 3901 din 16 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5021/33/2006 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, într-o speţă similară.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de recurs este însă nefondat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 51/1991, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Actul administrativ atacat are natura juridică a unui act individual prin intermediul căruia autoritatea publică emitentă a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Încetarea raportului de serviciu nu poate fi încadrat ca fiind un act care priveşte apărarea şi securitatea naţională.
Enumerarea făcută de art. 1 din Legea nr. 51/1991 sau de celelalte acte invocate de recurent nu duce la o altă concluzie.
În mod corect instanţa de fond a analizat actul atacat din perspectiva prevederilor art. 3 din Legea nr. 51/1991 şi a considerat că numai acele ameninţări pot fi încadrate ca fiind acte ce privesc siguranţa naţională a României.
Rezultă că în mod corect instanţa de fond a apreciat că actul atacat poate fi analizat atât din perspectiva nelegalităţii, cât şi a oportunităţii a excesului de putere.
Admiţând acţiunea, instanţa de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece nu a solicitat a se depune la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit încheierii de şedinţă din 31 mai 2007, reprezentantul pârâtului a solicitat acordarea unui termen pentru a depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii actului atacat, învederând instanţei că demersurile pentru declasificarea actelor sunt anevoioase.
Cauza s-a soluţionat însă în lipsa acestor acte invocate de pârât.
La dosar nu s-au depus niciun fel de alte înscrisuri concludente pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine în ce anume au constat acele nevoi ale recurentului care au determinat trecerea în rezervă a reclamantului, din oficiu, în baza art. 85 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Ţinându-se seama de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie ce este reprezentată de decizia nr. 3901 din 16 octombrie 2007 depusă la dosar, urmează a se constata incidenţa prevederilor art. 3041 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru administrarea probelor arătate, se va admite recursul formulat şi se va casa sentinţa recurată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Serviciul Român de Informaţii, prin U.M. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 345 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 164/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
