ICCJ. Decizia nr. 166/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 166/2008
Dosar nr. 1043/54/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Olt, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanţii S.I., P.I., A.C., L.A., C.I., C.N., S.F., în calitate de membrii ai Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere - Filiala Caracal, cu solicitat modificarea art. 9 din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 116 din 05 septembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, speciale, a cadrelor militare în activitate, în sensul de a stabili că respectivele „condiţii specifice” sunt aplicabile şi cadrelor militare pensionate înainte de 10 aprilie 2001.
Tribunalul Olt, prin sentinţa nr. 89 din 20 februarie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că litigiul vizează un act administrativ emis de o autoritate centrală.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1043/54/2007 la Curtea de Apel Craiova, iar prin sentinţa nr. 177 din 18 mai 2007 a fost respinsă acţiunea formulată, ca nefondată.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că s-a solicitat modificarea actului pentru a fi eliminată discriminarea conţinută în textul normelor în cauză în ceea ce priveşte stabilirea vechimii ca bază pentru calcularea pensiilor cadrelor militare, discriminare existentă între cadrele militare pensionate înainte şi respectiv după data de 10 aprilie 2001.
Actul a cărui modificare se solicită este un act administrativ cu caracter normativ, care trebuie să fie conform cu dispoziţiile legii pentru a cărei aplicabilitate a fost emis şi nu poate cuprinde prevederi care să contravină acestuia sau să adauge ori să impună limitări şi distincţii nereglementate de lege.
Prin solicitarea de modificare a art. 9 din Ordinul nr. 116 al Ministrului Apărării Naţionale, ordin emis în vederea aplicării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, se solicită implicit modificarea legii, prerogativă recunoscută, conform art. 61 alin. (1) din Constituţia României, exclusiv Parlamentului.
S-a mai precizat că a fost depusă la dosar Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 publicată în M. Of. nr. 242/11.04.2007 care a prevăzut modificarea art. 9 din Legea nr. 164/2001.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către reclamanţi, care au considerat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că chiar prin Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 s-a confirmat dreptul cadrelor militare pensionate anterior datei de 10 aprilie 2001 de a fi acelaşi cu dreptul cadrelor pensionate ulterior acestei date, iar ordinul a cărui modificare se solicită a fost emis cu interpretarea greşită a Legii nr. 164/2001 şi H.G. nr. 1294/2001.
Soluţia instanţei de fond este considerată greşită şi pentru că s-a solicitat suspendarea judecării cauzei până la 01 ianuarie 2007, dar instanţa de fond a respins această cerere.
Examinând actele depuse la dosar, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 164/2001 – legea privind pensiile militare de stat a prevăzut, în art. 9 alin. (2) că reglementările privind locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului pe baza propunerilor instituţiilor din domeniul apărării.
În conformitate cu această prevedere a fost emisă H.G. nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale pentru cadrele militare în activitate, iar în art. 7 din aceasta s-a prevăzut că stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate, urma să se facă prin ordin al conducătorului fiecărei instituţii din domeniul apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice.
Ordinul nr. 116/2002 al Ministrului Apărării Naţionale a aprobat Normele metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate.
Prin urmare, Ordinul nr. 116/2002 al Ministrului Apărării Naţionale a fost emis în baza şi în executarea Legii nr. 164/2001 şi H.G. nr. 1294/2001.
Reclamanţii au solicitat modificarea art. 9 din ordinul nr. 116/2002 în sensul că sporurile prevăzute să fie acordate şi cadrelor militare pensionate anterior datei de 10 aprilie 2001, şi nu numai celor pensionate începând cu acea dată.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, această modificare ar fi neconformă cu prevederile Legii nr. 164/2001 şi ale H.G. nr. 1294/2001, acte normative în baza cărora a fost emis.
Fiind un ordin emis de ministru, potrivit art. 74 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, acesta trebuie să se limiteze la cadrul actelor pe baza şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru că Legea nr. 164/2001 a intrat în vigoare la 10 aprilie 2001, în lipsa unei prevederi exprese, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, aceasta îşi produce efectele începând cu acea dată, iar H.G. nr. 1294/2001 se referă la condiţiile în care lucrează cadrele militare în activitate.
Nu s-a solicitat de către reclamanţi anularea H.G. nr. 1294/2001, în baza căreia a fost emis ordinul a cărui modificare se cere, astfel că, acesta fiind emis în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi modificat, pentru că prin această modificare s-ar adăuga la lege, pentru că Legea nr. 164/2001 nu conţine o asemenea prevedere, ca o excepţie de la principiul neretroactivităţii legii.
O asemenea prevedere a fost inclusă în Legea nr. 164/2001 prin Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 care a modificat art. 9 tocmai în sensul cererii reclamanţilor, respectiv ca de prevederile art. 9 alin. (1)-(3) să beneficieze şi cadrele militare care aveau calitatea de pensionar militar la data intrării în vigoare a legii, respectiv 10 aprilie 2001 dispoziţii care se aplică începând cu 01 ianuarie 2008.
În aceste condiţii, nu se poate spune că hotărârea instanţei de recurs a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Nici motivul de recurs ce viza critica soluţiei instanţei de fond de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la 01 ianuarie 2008 nu este fondat.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanţii ar fi făcut dovada că pe rolul altei instanţe se află o cauză de care să depindă soluţia din această cauză. Oricum, chiar dacă ar exista, textul nu este imperativ, iar instanţa, în faţa căreia a fost cerută suspendarea, poate aprecia dacă se impune sau nu.
Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în mod corect s-a dispus respingerea cererii de suspendare.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit căreia prin respingerea acţiunii reclamanţii nu vor mai putea beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 90/2007.
Aşa cum am arătat prevederile au intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008, iar în baza lor se va proceda la modificarea şi a actelor emise în aplicarea Legii nr. 164/2001, respectiv H.G. nr. 1294/2001 şi ordinul nr. 166/2002, iar reclamanţii, dacă îndeplinesc condiţiile, vor putea beneficia de aceste noi prevederi.
În cazul în care actele subsecvente legii nu vor fi modificate, abia atunci se poate cere anularea lor, tocmai pentru că nu ar fi conforme cu noile dispoziţii legale.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere – Filiala Caracal, împotriva sentinţei civile nr. 177 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 168/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
