ICCJ. Decizia nr. 165/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 165/2008
Dosar nr. 146/45/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 69/CA din 28 mai 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului I.F., având ca obiect obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, la plata sumei de 3.000.000 RON cu titlu de daune morale, pe motiv că în cursul urmăririi şi a judecăţii acţiunii penale ce i s-a intentat, i-au fost încălcate drepturile recunoscute, iar plângerile depuse la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu au fost legal soluţionate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nesesizarea prealabilă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, în calitatea sa de reprezentat legal al Statului Român, indiferent care ar fi obiectul acţiunii împiedică instanţa a mai cerceta pricina pe fond, întrucât neîndeplinirea acestei condiţii constituie un fine de neprimire a acţiunii.
Instanţa a mai reţinut că din actele dosarului rezultă fără echivoc că ceea ce solicită reclamantul este exercitarea unui control judiciar de legalitate asupra actelor îndeplinite în faza urmăririi penale şi în faţa instanţelor judecătoreşti
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, I.F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Aspectele invocate de recurent nu pot fi circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
De asemenea, examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, nu este incident niciun motiv de această natură, ca de altfel nici alte motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim”.
Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În acest sens sunt şi prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege”.
În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, nu a formulat apărări şi nu a prezentat dovezi astfel cum prevăd dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerinţe procedurale a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocată din oficiu.
Pe de altă parte, contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Or, în cauză, reclamantul nu contestă acte administrative emise de pârât, care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.
În raport cu aceste dispoziţii legale şi prin prisma actelor dosarului, concluzia primei instanţe în sensul că demersurile reclamantului se circumscriu sferei procedurii penale, este întrutotul justificată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.F. împotriva sentinţei civile nr. 69/CA din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 500 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 166/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
