ICCJ. Decizia nr. 164/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 164/2008
Dosar nr. 1258/42/2007
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, reclamanta Rafinăria A.R. SA a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, o contestaţie la executare împotriva titlurilor executorii din 15 mai 2007, emise de intimată, solicitând instanţei anularea totală a acestora şi a celorlalte forme de executare (somaţie de plată), încetarea însăşi a executării silite şi exonerarea contestatoarei de la plata sumei totale de 14.281.972 RON reprezentând contravaloare accize uleiuri minerale, TVA şi accesorii, ca nedatorată.
Reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând anularea deciziei de impunere din 13 martie 2007 a Ministerului Economiei şi Finanţelor, A.N.A.F., D.G.F.P. Prahova, prin care organul fiscal a stabilit în sarcina de plată a contestatoarei suma totală de 14.281.972 RON cu titlu de accize uleiuri minerale, TVA şi accesorii.
Ulterior, a formulat o completare a cererii introductive, solicitând anularea deciziei nr. 152 din 07 iunie 2007 emisă de A.N.A.F. – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendare.
Intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Ploieşti, faţă de capătul de cerere privind contestaţia la executare, iar cu privire la anularea deciziei de impunere s-a susţinut că din cauză că procedura prealabilă nu a fost parcursă în întregime, acţiunea este prematur introdusă.
Prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a dispus disjungerea primului capăt de cerere privind contestaţia la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 04 iulie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea completată, formulată de reclamantă, a dispus anularea deciziei nr. 152 din 07 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., a obligat pârâta să analizeze fondul contestaţiei, a admis excepţia prematurităţii formulării cererii de anulare a deciziei de impunere din 13 martie 2007, respingând acest capăt de cerere ca prematur formulat şi, totodată, a obligat autorităţile la plata către reclamantă a sumei de 35.800 RON reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia deciziei de impunere, câtă vreme organul de soluţionare al contestaţiei, prin decizia nr. 152 din 07 iunie 2007 nu s-a pronunţat pe fond, motiv pentru care a admis excepţia prematurităţii acţiunii în anulare a deciziei de impunere şi a respins acest capăt de cerere, ca prematur formulat.
S-a mai constatat că prin măsura suspendării reclamanta este vătămată într-un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a-i fi soluţionată cauza într-un termen rezonabil, şi într-un interes legitim, astfel că în temeiul art. 17 şi 18 din Legea nr. 554/2004 a admis, în parte, acţiunea completată, a dispus anularea deciziei nr. 152 din 07 iunie 2007 şi, în consecinţă, a obligat pârâta să analizeze fondul contestaţiei.
De asemenea, în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 35.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC Rafinăria A.R. SA şi pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
În recursul său, SC Rafinăria A.R. SA a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în esenţă, a susţinut că hotărârea instanţei este lipsită de fundament juridic, instanţa de fond admiţând, în mod nelegal, excepţia prematurităţii capătului acţiunii privind anularea deciziei de impunere din 13 martie 2007.
În recursul formulat, autorităţile fiscale au invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi au susţinut că suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale a fot dispusă în temeiul art. 184 C. proc. fisc. şi dispoziţiilor pct. 10.5 din Instrucţiunile de aplicare a acestuia aprobate prin H.G. nr. 1050/2004, astfel că decizia nr. 152/2007 este legală şi temeinică.
1. Recursul societăţii comerciale este neîntemeiat.
Societatea comercială şi-a completat cerea iniţială cu un capăt de acţiune prin care a cerut în mod direct instanţei de fond anularea deciziei de impunere din 13 martie 2007 prin care organul fiscal competent a stabilit în sarcina sa obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 14.281.972 RON cu titlu de T.V.A., accize şi accesorii, iar instanţa de fond a respins acest capăt de cerere ca fiind prematur formulat.
Într-adevăr, din prevederile art. 175 şi urm. C. proc. fisc., republicat la 26 septembrie 2005, rezultă că actele administrative fiscale pot fi atacate cu contestaţie la organul fiscal, contestaţia fiind o cale administrativă de atac care este obligatorie, astfel că, potrivit art. 188 din acelaşi cod, la instanţa de contencios administrativ şi fiscal poate fi atacată exclusiv decizia de soluţionare a contestaţiei.
Astfel fiind, motivul invocat de societatea comercială reclamantă este lipsit de temei legal, urmând ca recursul formulat să fie respins ca atare.
2. Recursul formulat de către autorităţile fiscale este întemeiat.
Instanţa de fond a reţinut că în dosarul penal nr. 382/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de existenţa căruia organul de soluţionare a contestaţiei a suspendat procedura de soluţionare, nu se fac cercetări faţă de niciun angajat al societăţii comerciale reclamante, astfel că decizia de suspendare este nelegală.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (actualul art. 214, după republicarea la 31 iulie 2007 a C. proc. fisc.).
„Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă”.
Or, în cauză, este stabilit că actul de control care a stat la baza emiterii deciziei de impunere a fost cerut ulterior de către organele de urmărire penală, iar stabilirea bazei de impozitare şi a taxelor datorate bugetului de stat depind în mod esenţial de stabilirea caracterului real/fictiv al exporturilor litigioase.
Astfel fiind, decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei împotriva deciziei de impunere a fost emisă de organul competent în conformitate cu prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., republicat la 26 septembrie 2005, astfel că recursul va fi admis.
Pe cale de consecinţă, sentinţa atacată va fi modificată, în sensul că va fi respins şi capătul de acţiune privind anularea deciziei nr. 152 din 07 iunie 2007 emisă de A.N.A.F. şi, totodată, a cererii de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Rafinăria A.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 109 din 04 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei şi Finanţelor – A.N.A.F. – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, şi modifică sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 152 din 07 iunie 2007 emisă de A.N.A.F.
Respinge şi capătul de cerere privind obligarea autorităţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 165/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
