ICCJ. Decizia nr. 172/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 172/2008
Dosar nr. 5498/30/2007
Şedinţa de la 17 ianuarie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Tribunalului Timiş, secţia civilă, reclamanţii A.M.I., B.G., C.V., M.C., S.C., S.T., S.P., S.M.C.R., S.C.A. şi S.M. au chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la calcularea şi plata drepturilor reprezentând sporul de confidenţialitate de 15%, începând cu luna iulie 2004 până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, obligarea pârâţilor la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor salariale solicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 15 august 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul judiciar, aprobată prin Legea nr. 45/2007, legiuitorul a stabilit fără echivoc faptul că instanţa competentă în soluţionarea litigiilor privind drepturile salariale ale magistraţilor este Curtea de Apel Bucureşti.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2545 din 18 octombrie 2007, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia conflicte de muncă, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii competenţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei reglementează competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pronunţate în soluţionarea contestaţiilor, ce vizează modul de stabilire al drepturilor salariale.
Aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză, întrucât obiectul acţiunii nu este reprezentat de plângerea formulată de reclamanţi împotriva hotărârii organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, emisă în soluţionarea contestaţiei ce vizează modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, ci de obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale la care reclamanţii consideră că sunt îndreptăţiţi, în raport de O.G. nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii reclamanţilor îl reprezintă plata unor drepturi salariale la care aceştia consideră că sunt îndreptăţiţi.
Prevederile cuprinse în art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, se referă la personalul salariat care, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie la organele de conducere, prevăzute în mod expres în text.
Drepturile salariale se stabilesc după caz, de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de preşedintele C.S.M. sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 9 din O.U.G. nr. 27/2006.
Reclamanţii nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, şi nu aveau obligaţia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, cum nu aveau obligaţia să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente, în cazul în care erau nemulţumiţi de soluţionarea contestaţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 36 alin. (2).
Cererea reclamanţilor se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) C. muncii, conform cărora „prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii”.
În speţă, nu există o lege specială derogatorie, iar sintagma „raporturile de muncă” trebuie înţeleasă în sens larg, aplicându-se nu numai persoanelor care au încheiat un contract tipic de muncă.
Prevederile C. muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi (magistraţi, funcţionari publici cu statut special etc.), cât timp nu există o lege specială derogatorie.
Cum în prezenta cauză nu există o astfel de lege specială, care să reglementeze materia drepturilor băneşti restante, competenţa judecării, în primă instanţă, a cererii reclamanţilor aparţine Tribunalului Timiş, ca instanţă de conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A.M.I., S.P., S.T., M.C., B.G., S.M., S.C.A., C.V., S.C., S.M.C.R., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiş, ca instanţă de conflicte de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 173/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
