ICCJ. Decizia nr. 1762/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1762/2008
Dosar nr. 11370/1/200.
Şedinţa publică din 6 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2007, I.V.M., procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, s-a adresat cu cerere Consiliului Superior al Magistraturii pentru ca în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 317/2004, plenul acestei autorităţi publice să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de petent şi alţi 68 de procurori din cadrul D.N.A. care, la rândul lor, s-au considerat îndreptăţiţi să pretindă recunoaşterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut, în esenţă, că numirea acelor procurori la P.N.A., în prezent D.N.A., le conferă dreptul de a funcţiona la această structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa sa şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege pentru funcţia respectivă, nu însă şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, s-a motivat că dobândirea gradului profesional corespunzător acelui parchet de către un procuror cu grad profesional de parchet de judecătorie (cu vechime în funcţie de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A., ar crea o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susţină concursuri.
În sfârşit, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale la această structură specializată, procurorii ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale în vigoare referitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii a fost atacată cu recurs de către petentul I.V.M.
Recurentul a susţinut că această hotărâre a fost adoptată prin interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale în vigoare la data numirii sale în funcţia de procuror militar la P.N.A., la nivel central. Că în realitate, el a dobândit gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin efectul legii, în condiţiile şi sub imperiul Legii nr. 92/1992, precum şi a succesiunii în timp a actelor normative adoptate ulterior.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără echivoc faptul că petentul I.V.M. funcţionează în cadrul D.N.A., structura centrală, îndeplinind funcţia de procuror militar.
Anterior, prin ordinul nr. 2962 din 16 octombrie 2003 emis de ministrul justiţiei, el a fost numit, începând cu aceeaşi dată în funcţia de procuror militar la P.N.A., la nivel central.
La data respectivă, atât Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cât şi OUG nr. 43/2002 privind P.N.A. nu condiţionau această numire de promovarea unui examen sau a unui concurs.
Potrivit art. 66 al legii organice mai sus menţionate, pentru a fi promovat, magistratul trebuia să aibă o activitate meritorie, atestată prin notele calificative acordate de şefii ierarhici. Prevederile ordonanţei guvernamentale stabileau ca şi criterii de selecţie, calităţile şi rezultatele profesionale deosebite obţinute în combaterea infracţiunilor de corupţie de magistratul în cauză.
Este adevărat că ulterior, prin dispoziţiile art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 a fost instituită o procedură specială pentru numirea procurorilor la D.N.A., implicând susţinerea unui interviu organizat în acest scop, urmată de declararea lor ca admişi.
O asemenea reglementare, diferită de cea existentă la data numirii petentului I.V.M. în funcţia de procuror militar la P.N.A., structura centrală, nu are însă nici o consecinţă asupra situaţiei acestuia, deoarece normele juridice de modificare ulterioară a legii nu se pot aplica retroactiv.
Este aşadar evident că, întrucât petentul (care anterior a îndeplinit funcţia de procuror militar la Parchetul Militar Ploieşti) a fost numit prin ordin ministerial în funcţia de procuror militar la P.N.A., la nivel central, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data numirii, 16 octombrie 2003, el a îndeplinit acte procesuale ce intrau în competenţa P.N.A. şi a beneficiat de statutul şi remuneraţia cuvenite procurorilor P.N.A., ca o structură specializată constituită în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A admite teza intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, de negare a dreptului subiectiv al recurentului, de acordare a gradului profesional solicitat, ar însemna să se accepte nesocotirea mai multor principii generale, cum sunt cele ale protecţiei încrederii legitime, echivalenţei postului şi gradului profesional, al bunei credinţe şi al solicitudinii, considerate ca principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene.
Jurisprudenţa constantă a instanţei comunităţilor europene a statuat de altfel, posibilitatea persoanelor de a se prevala de un drept dobândit ori de câte ori faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării normelor statutare (hotărârea Curţii din 19 martie 1975 în cazul Gillet/ Comisia 28/74).
Având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.N.A. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri specializate din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului cu privire la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care, pentru a promova la acest parchet, au urmat procedura stabilită de Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La considerentele expuse în cele ce preced, trebuie adăugate apoi, soluţiile favorabile procurorilor recurenţi aflaţi în situaţii similare, care au fost pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi invocate inclusiv de procurorul militar I.V.M.
Adoptarea unei soluţii contrare în prezentul litigiu ar echivala, indiscutabil, cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă în aceeaşi materie, ceea ce ar reprezenta o încălcare evidentă a dreptului persoanei la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al C.E.D.O.
În fine, invocarea de către intimat a caracterului obligatoriu al hotărârilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar în privinţa problemelor de drept dezlegate ca urmare a admiterii unor recursuri în interesul legii nu are relevanţă în speţă deoarece, pe de o parte, nu există o practică judiciară contradictorie în sensul art. 329 C. proc. civ., iar pe de altă parte, legea a conferit Înaltei Curţi competenţa materială de a soluţiona în primă şi ultimă instanţă astfel de pricini, ceea ce implică obligativitatea respectării propriei jurisprudenţe.
Ţinând seama de considerentele de mai sus, urmează a se admite recursul şi a fi anulată hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 791 din 28 noiembrie 2007, în ceea ce-l priveşte pe recurent, ca nelegală.
Pe cale de consecinţă, va fi obligat intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.V.M. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată, în ceea ce îl priveşte pe recurent.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1767/2008. Contencios → |
|---|
