ICCJ. Decizia nr. 1862/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1862
Dosar nr. 1640/33/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 763 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.V., a dispus anularea hotărârii nr. 22065 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942-martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor T.G. şi L.N., declaraţiile date în faţa instanţei de către martorii M.M. şi L.N., precum şi actele de stare civilă ale reclamantului, atestă că acesta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna septembrie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 299 şi art. 304 C. proc. civ.
În motivare a arătat că declaraţiile martorilor pe baza cărora s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului trebuiau să fie foarte clare şi să se susţină reciproc fiind necesar să indice împreună aceleaşi date, respectiv data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză inclusiv cu cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din declaraţiile martorilor M.M. şi L.N. , date în faţa instanţei de fond, rezultă că aceştia cunosc împrejurarea că îl cunosc pe reclamant în timpul refugiului la Turda care împreună cu mama sa s-a refugiat din toamna anului 1942 din Popeşti la Turda şi s-a întors din refugiu în 1945 din motive de persecuţie etnică ca urmare a constrângerilor exercitate de către statul maghiar asupra românilor din localităţile aflate în Ardealul de Nord şi că au cunoştinţă de această împrejurare întrucât au fost supuşi aceluiaşi regim fiind nevoiţi să se refugieze în perioada 1940-1945.
Mai relatează martorii că au cunoştinţă de împrejurarea că tatăl reclamantului era concentrat pe front în acea perioadă.
Din aceste declaraţii precum şi din cele autentificate şi depuse la dosarul cauzei rezultă tară echivoc persecuţia etnică a reclamantului, acestea evidenţiind expres perioada de refugiu, localitatea de refugiu şi motivele refugiului întrunind astfel elementele constitutive ale refugiului stabilite prin dispoziţiile OG nr. 105/1999 modificată prin Legea nr. 18972000.
În conformitate cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate sau s-au refugiat.
Din interpretarea prevederilor actelor normative enunţate, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Cum, în cauză intimatul-reclamant, a făcut dovada că împreună cu mama sa a fost strămutat din localitatea de domiciliu
într-o altă localitate, ca urmare a persecuţiei etnice, Curtea constată că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 763 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1861/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1863/2008. Contencios → |
|---|
