ICCJ. Decizia nr. 1860/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1860
Dosar nr.1512/33/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 620 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.O.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin probatoriul administrat respectiv declaraţiile martorilor, reclamantul nu a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică din localitatea de domiciliu în altă localitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.O. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivare a susţinut că din declaraţia martorului F.I. rezulta foarte clar că recurentul s-a refugiat împreună cu familia în anul 1940 din satul Măhal în localitatea Cătina, din motive de persecuţie etnică.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din declaraţia martorului F.I., dată în faţa instanţei de fond, rezultă că îl cunoaşte pe reclamant şi are cunoştinţă că acesta s-a refugiat împreună cu familia, dar nu ştie exact care a fost perioada de refugiu şi dacă acesta a rămas în localitatea Cătina sau a plecat în altă localitate. Mai arată că toate aceste împrejurări le cunoaşte din discuţiile pe care le-a avut cu reclamantul când a fost în vizită la sora sa care este vecină cu reclamantul.
Astfel, din această probă nu rezultă cu exactitate realitatea obiectivă a împrejurărilor care au avut loc în acea perioadă, nefiind detaliate întâmplările efective petrecute în timpul refugiului.
Potrivit art. l alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Faţă de cele arătate, constatând temeinicia şi legalitatea sentinţei civile atacate, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de F.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.O. împotriva sentinţei nr. 620 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1859/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1861/2008. Contencios → |
|---|
