ICCJ. Decizia nr. 1865/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1865
Dosar nr. 2819/36/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 43 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G., a anulat hotărârea nr. 6260 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurenta a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamantul este beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut în anul 1942, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au fost obligate să îşi schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a schimbului de populaţie din Bulgaria în România, face parte şi persoana care s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de naştere, intimatul s-a născut la data de 12 decembrie 1942 în localitatea Tulcea, raionul Tulcea.
Din extrasul situaţiei numerice a evacuaţilor din Dobrogea stabiliţi în oraşul Tulcea şi aflaţi la 5 martie 1942, întocmit de Primăria oraşului Tulcea, eliberat de către Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Tulcea, rezultă că din anul 1941 figura pe această listă I.C.M. (bunicul reclamantului conform certificatului de căsătorie al mamei reclamantului).
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau a făcut obiectul unui schimb de populaţie.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit între Bulgaria şi România, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de pensii Tulcea împotriva sentinţei nr. 43 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1868/2008. Contencios → |
|---|
