ICCJ. Decizia nr. 1874/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1874/2008
Dosar nr. 359/1/200.
Şedinţa publică din 13 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, a respins cererea formulată de E.E., procuror în cadrul D.N.A. – nivel central, privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În argumentarea acestei soluţii, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, următoarele considerente :
- P.N.A. a fost înfiinţat, la nivel naţional, prin OUG nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. Chiar dacă în prezent D.N.A. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuţii, competenţă, organizare, funcţionare şi salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004];
- D.N.A. are o structură de organizare şi un stat de funcţii şi de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- competenţa efectuării urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie aparţine direcţiei, astfel că nu poate fi ridicată problema validităţii actelor procedurale întocmite de procurorii specializaţi care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ;
- încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea faptelor de corupţie s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute iniţial în art. 6, art. 8 şi art. 9 din OUG nr. 43/2002 şi apoi în art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în funcţii superioare de execuţie, care atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, modificată şi completată prin OUG nr. 179/1999, cât şi în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 se face prin concurs. Nici unul dintre procurorii care au solicitat recunoaşterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a funcţionat, nu a fost promovat şi nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcţii de execuţie la parchetul respectiv;
- dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „doar prin numirea la D.N.A.", ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susţină concursuri, eludând în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs, împrejurarea că legiuitorul nu a înţeles să facă o excepţie de la aceeaşi regulă rezultând şi din dispoziţiile OUG nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispoziţiile Legii nr. 92/1992, inclusiv cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin examen/concurs, se aplică şi în cazul P.N.A.;
- legiuitorul a prevăzut în mod expres, comprehensibil, faptul că, la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, fiind constituit în acest scop, prin OUG nr. 100/2007, un fond de rezervă de 50 posturi de procuror, număr ce se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului;
- salarizarea procurorilor D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul E.E., solicitând anularea ei în ceea ce îl priveşte pe recurent şi obligarea intimatului la recunoaşterea dreptului pretins, respectiv a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a criticat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, susţinând că D.N.A. funcţionează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform Legii nr. 54/2006, iar în baza principiului succesiunii şi acţiunii normelor juridice în timp şi a actelor normative incidente procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit şi beneficiază de gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de remuneraţia aferentă acestui grad profesional.
În opinia recurentului, argumentele invocate prin hotărârea atacată trebuie înlăturate întrucât norma specială [art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor la D.N.A. în baza unui interviu] derogă de la art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 ce reprezintă norma generală în materie de promovare a magistraţilor prin concurs, argumentele de interpretare sistemică a normelor incidente ducând la aceeaşi concluzie, datorită modului de structurare a dispoziţiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. care se găsesc la capitole de lege distincte de cele care reglementează avansarea la instanţele şi parchetele inferioare în grad.
De asemenea, susţine recurentul, nu există nici un text de lege care să prevadă expressis verbis că procurorul ce se întoarce de la parchetul de unde a provenit sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze, la expirarea mandatului, pierde gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, fiind vorba de pierderea unui drept câştigat sau un drept temporar, în viziunea Consiliului Superior al Magistraturii, acesta ar trebui să rezulte dintr-o dispoziţie expresă a legii şi nu pe cale de interpretare analogică, deoarece normele incidente sunt de drept public şi nu permit aceasta.
Mai mult, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 consacră teoria drepturilor câştigate, în sensul recunoaşterii respectivului grad profesional fiind şi practică recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul invocând în acest sens Deciziile nr. 1112 şi 1113 din 21 februarie 2007.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (5) – (9) din Legea nr. 317/2004, art. 20,21 şi art. 126, alin. (6) din Constituţia României.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.
În susţinerea acestei apărări, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii recurate, concluzionând că numirea procurorilor la D.N.A. le conferă dreptul de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Cu referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurent, s-a susţinut că deciziile respective nu au caracter obligatoriu în cauzele similare deduse judecăţii, întrucât nu au fost pronunţate în cauze având ca obiect un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecăţii.
Intimatul a depus la dosar o notă privind evoluţia profesională a recurentului şi nota întocmită de D.R.U.O. – Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 procurori care funcţionează sau care au funcţionat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând atât motivele invocate de recurent, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, cât şi apărările intimatului, ţinând seama totodată de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Recurentul şi-a început activitatea la data de 1 octombrie 1993, când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi. Până la data de 31 decembrie 2006 acesta a activat în cadrul respectivei unităţi de parchet, precum şi în cadrul Parchetului Militar Iaşi, D.N.A. – Biroul Teritorial Iaşi şi D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi.
În perioada 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2007 acesta a fost delegat în funcţia de procuror la D.N.A., structura centrală, iar în urma interviului organizat la sediul D.N.A. şi a avizului Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 116 din 24 mai 2007, prin Ordinul nr.138 din data de 29 mai 2007 al procurorului şef al D.N.A. a fost numit procuror în cadrul D.N.A., începând cu data de 1 iunie 2007.
Pentru dezlegarea problemei de drept ce vizează, în esenţă, dobândirea de către recurent a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune a fi avute în vedere atât condiţiile şi modalitatea de înfiinţare a D.N.A., cât şi caracterul normelor legale în temeiul cărora s-a realizat numirea acestuia în funcţia de procuror în cadrul D.N.A., nivel central.
Prin OUG nr. 43/2002 a fost înfiinţat P.N.A., ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, prin procurori specializaţi.
Iniţial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general şi coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în OUG nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reglementarea entităţii specializate în combaterea corupţiei a fost radical modificată prin OUG nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a respectivei ordonanţe, care a modificat dispoziţia legală menţionată în sensul înfiinţării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a mai fi prevăzut caracterul său autonom.
Conform art. 1 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al direcţiei.
Evoluţia legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun.
Înfiinţarea şi reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe raţiuni de politică a justiţiei, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României la UE şi de eficientizare a luptei împotriva corupţiei, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ţinută morală şi de performanţă a procurorilor specializaţi în combaterea infracţiunilor de corupţie.
Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, reglementează, prin art. 87 alin. (1) – (6), o procedură specială de numire a procurorilor derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecţie a candidaţilor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.N.A.
Prin urmare, numirea procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sub acest aspect, Curtea constată că plenul CSM, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin respectiva hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al unui procuror. Gradul profesional nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului din cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract, numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea făcându-se „pe loc".
În cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit laD.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile procedurii speciale instituită de lege, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la a cest nivel în ierarhia parchetelor.
Aceeaşi concluzie se impune şi în virtutea principiului disciplinei jurisdicţionale, consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O., în raport cu practica deja existentă la nivelul acestei instanţe.
Pentru admiterea cererilor de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul procurorilor numiţi la P.N.A./D.N.A. a fost reţinute anterior şi argumente ce vizează dreptul comunitar, în sensul că „admiterea tezei intimatului echivalează cu încălcarea unor principii generale: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, etc., principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene".
Or, o soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 303/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.
Prin urmare, susţinerea intimatului, în sensul că aceasta nu este obligatorie, va fi înlăturată, rolul unei jurisdicţii supreme, cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care în această materie judecă în primă şi ultimă instanţă, fiind acela „de a regla contradicţiile jurisprudenţei" şi nicidecum de a accepta astfel de divergenţe, a căror existenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este, în sine, contrară principiului securităţii raporturilor juridice, care rezidă implicit din toate articolele convenţiei şi constituie un element fundamental al statului de drept .
Raportat la existenţa unor raţiuni şi obiective specifice, avute în vedere la înfiinţarea actualului D.N.A., Curtea urmează să înlăture şi apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurent ar crea o situaţie discriminatorie în raport de toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie să susţină un concurs.
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (ex. Cauza Beian contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007).
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de corupţie, materializată în adoptarea unor acte normative cu caracter special şi înfiinţarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar dobândirea ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către procurorul numit la D.N.A., care exercită, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul respectivei structuri, se încadrează în limitele unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.
Faţă de cele expuse, Curtea apreciază că hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, va admite recursul, dispunând anularea în parte a acesteia, în ceea ce îl priveşte pe recurent şi va obliga intimatul CSM să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.E. împotriva hotărârii 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează în parte hotărârea atacată în ceea ce îl priveşte pe recurentul E.E.
Obligă intimatul CSM să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1871/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1878/2008. Contencios → |
|---|
