ICCJ. Decizia nr. 1884/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1884/2008
Dosar nr. 4437/2/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2972 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor alin. (10) de la pct. 121 din HG nr. 44/2004, modificată prin HG nr. 213/2007, în sensul că dispoziţia „sau de la data hotărârii definitive şi irevocabile" este nelegală. A fost admisă în parte acţiunea formulată de SC A.S. SA, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia de Autorizări şi a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să analizeze documentaţia şi cererea privind emiterea unei noi autorizări de antrepozit fiscal, pentru producţia de alcool.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, modificările aduse HG nr. 213/2007 sunt nelegale numai în ceea ce priveşte adăugarea sintagmei „ sau de la data hotărârii definitive şi irevocabile", atâta timp cât nicăieri în dispoziţiile art. 185 Cod fiscal nu se face nicio referire la contestarea deciziei de revocare în instanţă şi nici la suspendarea deciziei de revocare în cazul introducerii unei acţiuni.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, în baza art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., au declarat recurs Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său Guvernul României susţine în esenţă că, deşi prima instanţă apreciază corect că termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea unei noi cereri de autorizare nu poate curge pe perioada suspendării de drept a efectelor deciziei de revocare, totuşi consideră nejustificat că termenul de 6 luni pentru depunerea noii cereri de autorizare curge în cazul suspendării legale facultative ce poate fi acordată de instanţele judecătoreşti, în temeiul Legii contenciosului administrativ şi ale art. 185 alin. (2) din OG nr. 92/2003.
S-a mai arătat că, prin normele metodologice criticate nu s-au încălcat dispoziţii legale, data anulării revocării fiind data rămânerii definitive a sancţiunii, în acest fel fiind totodată respectat şi principiul constituţional al liberului acces la justiţie.
Ministerul Economiei şi Finanţelor în recursul său susţine că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă, deoarece actul contestat a fost emis conform prevederilor legale în vigoare, dispoziţiile din Norme neadăugând prevederilor Codului fiscal, ci aducând lămuriri în ceea ce priveşte revocarea.
Sub un alt aspect, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 permit ridicarea excepţiei de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluţionarea litigiului în fond, ori în cazul în speţă între actele atacate pe fond şi HG nr. 213/2007 nu exista nici o legătură directă.
În subsidiar, se solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de nelegalitate, întrucât textul în cauză, din Normele de aplicare a Codului fiscal, nu numai că respectă dispoziţiile pe care s-a întemeiat, ci aduc lămuriri suplimentare.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ.
Problema măsurii în care actul administrativ atacat pe calea excepţiei de nelegalitate depinde soluţionarea în fond a cauzei reprezintă fine de neprimire a excepţiei de nelegalitate, în sensul că, dacă acel act nu este direct incident în fond, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
Practica secţiei de contencios s-a pronunţat în sensul că neîndeplinirea condiţiei ca de actul administrativ unilateral contestat să depindă soluţionarea litigiului în fond, duce la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei.
Spre deosebire de excepţia de neconstituţionalitate, pe care partea o poate invoca cu privire la legi şi ordonanţe indiferent dacă de ele depinde sau nu soluţionarea litigiului în fond, Legea contenciosului administrativ îngăduie ridicarea excepţiei de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluţionarea litigiului în fond.
Altfel spus, actul atacat pe fond trebuie să fie emis pe baza şi în executarea actului împotriva căruia s-a ridicat excepţia de nelegalitate.
În cazul în speţă, între Deciziile nr. 314/2006 şi nr. 378/2006, a căror anulare a fost solicitată în dosarul nr. 10431/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti şi prevederile HG nr. 213/2007 nu există nici o legătură directă.
Prin deciziile arătate, a fost respinsă contestaţia formulată de SC A.S. SA împotriva măsurii de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, întrucât societatea nu a respectat prevederile art. 183 lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, între stocurile de alcool găsite şi cele din actele contabile existând diferenţe.
Dispoziţiile alin. (10) de la pct. 121 din HG nr. 213/2007, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, privitoare la condiţiile depunerii unei cereri pentru o nouă autorizaţie, nu au legătură cu soluţionarea în fond a litigiului, unde intimata-reclamantă va trebui să dovedească faptul că, între evidenţele contabile şi stocurile de băuturi găsite la faţa locului nu există diferenţe.
Având în vedere cele mai sus expuse, se vor admite recursurile declarate de pârâte.
Se va modifica sentinţa atacată şi se va respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 2972 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor alin. (10) de la pct. 121 din HG nr. 44/2004, modificată prin HG nr. 213/2007, invocată de reclamanta SC A.S. SA.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1878/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1887/2008. Contencios → |
|---|
