ICCJ. Decizia nr. 1889/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1889/2008
Dosar nr. 19640/3/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 mai 2006, reclamantul F.I. a chemat în judecată I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Bucureşti, solicitând anularea dispoziţiei nr. 428321 din 30 martie 2006 emisă de Adjunctul I.G.P.R., prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei 428321 din 22 mai 2006 de sancţionare cu mustrare scrisă pentru săvârşirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru existenţa abaterii disciplinare prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004, nefiind vorba de neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; a dispoziţiilor primite de la şeful ierarhic sau a dispoziţiilor primite de la o autoritate anume abilitată de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 2610 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis contestaţia şi a anulat deciziile contestate.
S-a reţinut pentru aceasta că temeiul de drept pentru care s-a aplicat sancţiunea nu se justifică în raport cu fapta săvârşită, care la rândul ei nu a fost de natură să determine sancţionarea disciplinară, cu atât mai mult cu cât aceasta trebuia aplicată având în vedere dispoziţiile Legii nr. 360/2002, art. 59 şi art. 14 din O.M.A.I. nr. 400/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, I.G.P.R. care a susţinut în esenţă, că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 13 din O.M.A.I. nr. 316/2002 în sensul că a părăsit locul de muncă fără a solicita în prealabil aprobarea şefului ierarhic.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004, constituie abateri disciplinare, neglijenţa manifestată cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege.
Prin raportul de cercetare prealabilă întocmit de Şeful Serviciilor Antidrog, subcomisar de poliţie, T.M.C., se reţine ca în ziua de 5 ianuarie 2006, reclamantul intimat F.I. a plecat de la serviciu în timpul orelor de program pentru a se prezenta ca martor la Judecătoria Sector 1 într-un proces civil, fără a raporta şefului de serviciu, solicitând însă colegei de birou să-l informeze pe acesta.
Deşi prin Nota raport a inspectorului principal P.L., şeful ierarhic al reclamantului, s-a propus sancţionarea pentru săvârşirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. e) din O.M.A.I. nr. 400/2004 , respectiv –„absenţe nemotivate şi întârzieri repetate de la serviciu" persoana desemnată să întocmească raportul de cercetare prealabilă a apreciat că prevederile menţionate nu se aplică, absenţa de aproximativ o oră de la serviciu a reclamantului, determinată de citarea ca martor într-un proces civil, nefiind tot una cu „absenţele nemotivate" şi „întârzierile repetate" pe care le are în vedere textul menţionat.
Cu toate acestea, în mod vădit contradictoriu, organul de cercetare reţine că fapta în sine reprezintă un comportament necorespunzător la serviciu [art. 12 lit. a) din O.M.A.I. nr. 400/2004] dar propune sancţionarea conform art. 17 lit. a) sau b) din acelaşi ordin pentru săvârşirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b), deşi în mod evident în cauză nu s-a făcut dovada unor „neglijenţe în îndeplinirea îndatoririlor de termen sau a dispoziţiilor primite de la şeful ierarhic".
Astfel fiind şi reţinând lipsa de convingere manifestată de organul de cercetare însuşi în legătură cu încadrarea situaţie de fapt şi având în vedere în acelaşi timp împrejurarea că reclamantul, subofiţer operativ din 1992, nu a mai săvârşit alte abateri iar în ultimii 5 ani a obţinut calificativul „foarte bine", legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a apreciat ca nejustificată sancţiunea ce i-a fost aplicată.
Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât din analiza făcută de organul de cercetare rezultă că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 şi art. 14 din O.M.A.I. nr. 400/2004, care obligă ca la stabilirea unei sancţiuni să fie luate în considerare o serie de elemente cum ar fi: activitatea desfăşurată anterior, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, cauzele şi gravitatea acesteia, etc.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2610 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1890/2008. Contencios → |
|---|
