ICCJ. Decizia nr. 1944/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1944/2008
Dosar nr.965/46/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constatată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Piteşti, reclamanta Administraţia Naţională „A.R." – D.A. Olt a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, nulitatea absolută a deciziei nr. 139 din 30 mai 2007 emisă de pârâtă, iar în subsidiar anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală, pentru întreaga sumă stabilită de inspectorii fiscali, reprezentând taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de plată şi accesorii aferente.
În motivarea cererii a arătat faptul că Administraţia Naţională A.R. este persoană impozabilă pentru întreaga activitate figurând în evidenţele D.G.F.P. Vâlcea ca instituţie publică plătitoare de TVA, având atribut fiscal R în anul 2006 sau RO în anul 2007.
Prin Decizia contestată, reclamantei i s-a anulat dreptul de deducere şi apoi reîntregire a TVA-ului aferent investiţiilor finanţate de la bugetul de stat, credite BDCE, fonduri Watman etc.
S-a criticat faptul că Inspectorii fiscali ai D.G.F.P. Vâlcea au împărţit eronat, fără niciun temei legal, activităţile Direcţiei Apelor Olt în două categorii şi anume în: „activităţi specifice mecanismului economic" şi „ activităţi specifice de interes naţional şi social".
Reclamanta a precizat că Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti nu a precizat care este temeiul de drept al acestei împărţiri arbitrare a activităţii, ceea ce îi îndreptăţeşte să considere soluţia adoptată nulă de drept.
Reclamanta a arătat că în mod greşit autoritatea pârâtă a reţinut faptul că trebuie să achite suma de 2.544.542 RON reprezentând TVA suplimentar şi majorări de întârziere aferente de 480.893 RON, întrucât organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile obligaţiei fiscale pe teritoriul României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
S-a precizat faptul că instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile pe care le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, nefiind îndeplinite condiţiile expres prevăzute în art. 126 din Cod Fisca.
Prin sentinţa nr. 127/F-C din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanta desfăşoară atât activităţi privind realizarea unor investiţii finanţate integral din alocaţii bugetare pentru obiective de interes public naţional, cât şi activităţi destinate obiectivelor proprii de investiţii finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta este o persoană impozabilă cu regim mixt şi care nu deduce TVA pentru activităţile de interes naţional şi social finanţate din alocaţii bugetare, apreciind că soluţia pronunţată de organele fiscale este în acord cu dispoziţiile legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cadrul motivelor de recurs formulate, s-a arătat faptul că la înfiinţarea Direcţiei Apelor Olt ca instituţie publică, în ianuarie 2006, a fost calificată unitate plătitoare de TVA pentru întreaga activitate şi ar fi absurd acum să se considere că este o unitate plătitoare de TVA cu regim mixt, inclusiv pentru anul 2006.
S-a precizat faptul că Administraţia Naţională A.R. are 11 filiale în România, pentru care se încheie un singur bilanţ contabil, iar toate celelalte filiale, au rambursat TVA către Direcţiile de Ape, numai această filială nu poate beneficia de rambursarea cerută.
De asemenea, recurenta a precizat că încă de la apariţia TVA practica a fost aceeaşi, în sensul că li s-au returnat întotdeauna sumele avansate cu titlu de TVA.
A detaliat pe larg modul de folosire a resurselor bugetare şi modul în care sunt gestionate sumele respective, precum şi faptul că în situaţia în care nu li se returnează aceste sume, activitatea filialei este în pericol de a fi blocată şi în final va fi inevitabil falimentul acestei unităţi.
Recurenta a criticat şi faptul că instanţa de fond, în mod subiectiv a făcut o aplicare greşită a legii, deşi au fost depuse la dosar înscrisuri doveditoare din care rezultă că atât recurenta cât şi celelalte 11 Direcţii de Ape din ţară au procedat în mod unitar la deducerea TVA atât pentru activitatea curentă, finanţată din venituri proprii, cât şi pentru cea finanţată din alocaţii bugetare, arătându-se că tratamentul fiscal al TVA a fost acelaşi pentru ambele surse de finanţare.
În finalul motivelor de recurs formulate, recurenta a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei de impunere atacată, întrucât datele de identificare ale Direcţie Apelor Olt nu sunt corecte, în sensul că nu sunt arătate Cod fiscal şi calificativul fiscal RO, esenţiale în opinia recurentei, deoarece prin acestea se arată clar că sunt unitate plătitoare de TVA, iar instanţa de fond a trecut cu uşurinţă peste această nulitate invocată.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
Direcţia Apelor Olt este o persoană impozabilă cu regim mixt, în înţelesul dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, întrucât aceasta realizează atât operaţiuni care dau drept de deducere, pentru activităţile specifice din structura ei pentru care se utilizează sistemul de contribuţii, plăţi, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere.
Direcţia Apelor Olt este o instituţie publică din categoria celor de interes naţional, conform OUG nr. 73/2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 107/2002 de înfiinţare a Administraţiei Naţionale Apele Române, iar potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, constând în urmărirea şi realizarea investiţiilor finanţate integral din alocaţii bugetare pentru obiective de interes public naţional.
Actul administrativ atacat de recurenta-reclamantă a fost emis în urma verificărilor efectuate de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea –Activitatea de Control Fiscal, dispuse ca urmare a cererii reclamantei de rambursare TVA.
Cu această ocazie, organele de inspecţie fiscală au constatat că Direcţia Apelor Olt a exercitat dreptul de deducere, atât pentru operaţiuni specifice mecanismului economic, cât şi pentru activitatea de investiţii finanţată de la bugetul de stat.
În ceea ce priveşte activităţile specifice pentru care se încasează sistemul de contribuţii, plăţi, penalităţi şi tarife, organele de inspecţie fiscală au acordat contestatoarei dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise de furnizori.
Pe aceeaşi perioadă verificată s-a constatat că reclamanta a dedus eronat taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 3.888.650 RON aferentă achiziţiilor destinate în exclusivitate activităţilor specifice de interes naţional şi social finanţate de la bugetul de stat şi pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată, conform art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.
Pentru aceste considerente, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.344.108 RON şi a stabilit suplimentar ca obligaţie de plată taxa pe valoarea adăugată în suma de 2.544.542 RON şi accesorii aferente în suma de 480.893 RON, iar instanţa de fond a reţinut ca legală şi temeinică măsura dispusă.
Înalta Curte reţine faptul că Direcţia Apelor Olt nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor destinate pentru realizarea investiţiilor de interes naţional şi social, în condiţiile în care aceste operaţiuni nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
Astfel de activităţi publice de interes general şi social nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 126 din Cod Fiscal coroborate cu prevederile din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Cod Fisca.
Dreptul de deducere a TVA din facturile de achiziţii se exercită în funcţie de natura operaţiunilor efectuate de unitate, în raport de care aceasta poate beneficia sau nu de deducerea taxei aferente achiziţiei, precum şi în funcţie de calitatea reclamantei raportată la natura activităţilor desfăşurate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la încadrarea în categoria persoanelor juridice cu regim mixt, precum şi cu privire la faptul că fiind persoană juridică plătitoare de TVA, are dreptul la deducerea arătată.
Raportarea la faptul că celelalte direcţii de ape din teritoriu beneficiază de returnare a TVA nu poate fi luată în considerare de Înalta Curte, întrucât excede cadrului privind controlul judiciar cu care a fost învestită instanţa de judecată. Dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. fixează limitele acestui control, iar actele financiare încheiate de direcţiile teritoriale de ape nu fac obiectul controlului de faţă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea, de către instanţa fondului, a excepţiei de nulitate a deciziei atacate, Înalta Curte constată nefondat şi acest motiv pentru argumentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 46 C. proCod Fiscal, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că actul administrativ atacat respectă condiţiile de validitate, iar criticile cu privire la nulitatea actului atacat nu sunt întemeiate, întrucât se referă la elemente de identificare suplimentare ale unei societăţi, pentru care legea nu prevede sancţiunea nulităţii actului încheiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională A.R. – D.A. Olt împotriva sentinţei nr. 127/F-C din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1929/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1945/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
