ICCJ. Decizia nr. 212/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 212/2008
Dosar nr. 694/2/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16266/516 din 23 noiembrie 2006 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât, în urma Tratatului încheiat între România şi Bulgaria în luna septembrie a anului 1940, familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România, iar, de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază şi persoana născută după data refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1520 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, Instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, Instanţa a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 05 septembrie 1943 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 noiembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta a dat o interpretare greşită art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că a apreciat că reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi legale, deşi, din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă că părinţii reclamantei au făcut obiectul schimbului de populaţie, urmare a Tratatului încheiat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Prima instanţă a apreciat că art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu cuprinde vreo menţiune referitoare la necesitatea naşterii beneficiarului acestei legi anterior efectivei strămutări a autorilor săi, efectele schimbului de populaţie şi privaţiunile cauzate extinzându-se bineînţeles şi asupra copiilor născuţi în această perioadă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.P.M.B., criticând sentinţa pronunţată pe motivele prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că cererea petentei a fost respinsă în mod temeinic şi legal, motivat de faptul că aceasta s-a născut în data de 5 septembrie 1943, aşadar după trei ani de la schimbul obligatoriu de populaţie, pe teritoriul României, aceasta nepărăsind vreodată teritoriul ţării.
A mai opinat recurenta pârâtă că de prevederile Legii nr. 189/2000 nu pot beneficia copiii concepuţi după strămutare, iar că, în măsura în care legiuitorul ar fi considerat că şi această categorie este îndrituită să beneficieze de drepturile compensatorii, ar fi prevăzut în mod expres această situaţie.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 1520 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 993/2008. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 218/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
