ICCJ. Decizia nr. 221/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 221/2008
Dosar nr. 357/33/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 28 februarie 2007, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 4714 din 14 februarie 2007 şi recunoaşterea calităţii de strămutat din motive etnice, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în localitatea Cizer, de unde, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze în localitatea Mărgău.
Prin sentinţa civilă nr. 280/2007 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut, în esenţă, că declaraţiile martorilor, depuse la dosarul cauzei, nu fac dovada faptului că reclamanta a fost supusă persecuţiilor etnice.
De asemenea s-a mai reţinut că, în virtutea rolului activ, a fost încuviinţat proba testimonială, dispunându-se citarea martorilor în vederea audierii nemijlocite, iar, în raport cu neprezentarea reclamatei pentru termenul de judecată fixat, instanţa a făcut aplicarea art. 171 şi art. 188 alin. (3) C. proc. civ., decăzând reclamanta din dreptul de a administra această probă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P.M., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că, în opinia sa, se încadrează în situaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, după cum în mod corect a reţinut şi prima Instanţă, împrejurările de fapt invocate de către reclamantă, declaraţiile autentice administrate în cauză, precum şi celelalte înscrisuri aduse în probaţiune, nu fac dovada încadrării în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Astfel din declaraţiile martorilor C.M. şi P.T., aflate la dosarul de fond, nu rezultă în ce au constat motivele încadrate de aceştia ca fiind motive de persecuţie etnică, precum şi împrejurările în care au luat la cunoştinţă de situaţia de fapt relatată.
În scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
În atare condiţii, în vederea lămuririi pricinii, cu respectarea rolului său activ şi a principiului nemijlocirii, prima Instanţă a încuviinţat proba testimonială şi a dispus citarea reclamantei şi a celor doi martori, iar în raport cu neprezentarea acestora şi cu cererea aflată la dosarul de fond, cu coroborarea principiului disponibilităţii, Instanţa, în mod corect, a făcut aplicarea art. 171 şi art. 188 alin. (3) C. proc. civ., decăzând reclamanta din dreptul de a administra această probă.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 280/2007 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 263/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
