ICCJ. Decizia nr. 2125/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2125/2008
Dosar nr. 1613/59/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Timişoara, reclamantul M.Ş.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea Hotărârii nr. 10287 din 1 noiembrie 2007 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de persoană strămutată, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părţilor săi din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 19 din 29 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantul M.Ş.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş. A anulat Hotărârea nr. 10287 din 1 noiembrie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită pentru reclamant o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul s-a născut la Alba Iulia, judeţul Alba, după ce tatăl său M.P. a fost strămutat cu serviciul la 15 noiembrie 1940, din Baia Mare în Alba Iulia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind născut la data strămutării tatălui său ci la un interval de 51 de luni ulterioare strămutării.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul M.Ş.V. s-a născut la data de 11 februarie 1945 în oraşul Alba Iulia, din părinţii P. şi J., care se aflau în refugiu, fiind nevoiţi să-şi părăsească domiciliul din localitatea Berveni, judeţul Satu Mare, din cauza persecuţiilor etnice.
Potrivit prevederilor art. 1 din OUG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca, de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele - cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente pricinii. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu/erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor săi, reglementată de C. Civ. Cartea III, art. 650 şi următoarele.
Ca atare, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 14 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007, potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, potrivit art. 312 (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 19 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2154/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
