ICCJ. Decizia nr. 2191/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2191/2008
Dosar nr. 2398/36/2007
Şedinţa publică de Ia 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2007 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.R., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat recalcularea indemnizaţiei de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, stabilită în temeiul Hotărârii nr. 28793 din 1 iulie 2007 emisă de pârâtă, în raport cu data de început a refugiului tatălui său, respectiv data de 1 aprilie 1944, iar nu în raport cu data de 15 iulie 1944 reţinută în hotărârea contestată.
În esenţă, reclamanta susţine că potrivit cărţii de muncă a tatălui său, la data de 1 aprilie 1944 acesta a fost strămutat din Basarabia, Comuna Tomai, Judeţul Tighina în România, Comuna Lehliu, Judeţul Călăraşi.
Prin sentinţa civilă nr. l05/CA din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta G.R., reţinând, în esenţă, că reclamantei i-au fost stabilite în mod corect drepturile de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 15 iulie 1944 - 06 martie 1945, întrucât nu a putut dovedi cu exactitate luna în care a avut loc strămutarea părinţilor săi, iar indemnizaţia actuală este de 64 lei, fiind, deci, mai mare decât suma de 51 lei solicitată prin acţiune.
Împotriva sentinţei civile nr. 105/CA din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta G.R., reieterând aspectele invocate îh faţa instanţei de fond referitoare la faptul că data de început a strămutării familiei sale - 15 iulie 1944 - a fost stabilită în mod arbitrar, atâta timp cât din carnetul de muncă al tatălui său rezultă că acesta a fost angajat ca preot în localitatea Dor Mărunt, Comuna Lehliu, Judeţul Călăraşi, la data de 1 aprilie 1944.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, soluţionarea cauzei depinde de stabilirea datei de început a strămutării familiei reclamantei.
Aşa cum se precizează atât în întâmpinarea intimatei-pârâte şi cum a reţinut de altfel şi Curtea de Apel, începutul perioadei pentru care reclamanta beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare a fost stabilit la data de 15 iulie 2007 întrucât G.R. nu ar fi făcut dovada lunii în care familia sa a fost strămutată.
Înalta Curte constată însă că potrivit carnetului de muncă al tatălui reclamantei (D.I.) rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost angajat la Parohia Dor Mărunt, Judeţul Ialomiţa la data de 1 aprilie 1944.
Astfel fiind, data menţionată în carnetul de muncă al tatălui reclamantei este cea care urmează a fi avută în vedere la stabilirea datei de început a strămutării familiei, precum şi la stabilirea perioadei pentru care reclamantei i se calculează drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de aspectele reţinute şi atâta timp cât intimata-pârâtă nu contestă faptul strămutării familiei reclamantei, iar litigiul poartă exclusiv asupra datei de început a strămutării familiei recurentei-reclamante, rezultă că atât sentinţa civilă pronunţată de Curtea de Apel cât şi hotărârea emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ce formează obiectul cauzei, sunt netemeinice şi nelegale sub aspectul datei de început a perioadei pentru care numitei G.R. i se acordă drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că hotărârea emisă de pârâtă este corectă sub aspectul acordării în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, urmând însă a fi modificată în privinţa datei de început a perioadei pentru care se acordă drepturile, aceasta urmând a fi data de 1 aprilie 1944.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (2) şi alin. (3) teza întâi C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de G.R., iar sentinţa civilă atacată va fi modificată în parte în sensul că drepturile acordate reclamantei în calitate de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc pentru perioada 01 aprilie 1944 - 06 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.R. împotriva sentinţei civile nr. l05/CA din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa,secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că drepturile acordate reclamantei ca beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc pentru perioada 01 aprilie 1944 - 06 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2192/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
