ICCJ. Decizia nr. 2192/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2192/2008
Dosar nr.2116/33/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de F.G.P., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, a anulat hotărârea nr. 687 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 aprilie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2007.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut că, din probatoriul administrat - declaraţiile martorilor T.I.T. şi R.I., beneficiari ai prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare - rezultă că reclamantul F.G.P. s-a născut în localitatea Holod, Judeţul Bihor în care familia sa se refugiase în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea de domiciliu Resighia, Judeţul Satu Mare, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 301-304 C. proc. civ. cu referire la OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi la Normele de aplicare a ordonanţei.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine în primul rând faptul că în mod greşit instanţa a acordat intimatului-reclamant drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 2 aprilie 1942, în condiţiile în care acesta s-a născut la data de 2 aprilie 1944.
În al doilea rând, recurenta-pârâtă susţine că reclamantul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeaşi localitate. În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă face referire la Adresa nr. 72742 din 12 august 2005 a Ministerului Justiţiei şi la Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora nu beneficiază de drepturile reparatorii copiii născuţi în perioada de strămutare a părinţilor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor s-au refugiat ca urmare a persecuţiilor suferite din motive etnice.
Recurenta-pârâtă nu contestă împrejurarea, reţinută şi de Curtea de Apel pe baza probelor administrate în dosar, că familia intimatului-reclamant s-a refugiat în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea de domiciliu Resighia, Judeţul Satu Mare în localitatea Holod, Judeţul Bihor, unde s-a născut F.G.P. la data de 2 aprilie 1944.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuţii din motive etnice, iar, cu referire la speţă, că de prevederile ordonanţei beneficiază şi copiii născuţi în localitatea de strămutare a părinţilor, întrucât aceştia au suferit aceleaşi prejudicii de ordin moral şi patrimonial ca şi părinţii lor datorită persecuţiilor din motive etnice.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant şi părinţii săi, aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, precum şi acceptarea unei interpretări restrictive, excesiv de formală şi în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situaţii similare.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În ceea ce priveşte adresa Ministerului Justiţiei şi precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că acestea reprezintă o corespondenţă purtată între autorităţi ale administraţiei publice în legătură cu interpretarea dispoziţiilor legii, în speţă ale OG nr. 105/1999, conţinând o interpretare administrativă, care nu este obligatorie pentru instanţa de judecată în soluţionarea litigiilor cu care este învestită.
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că reclamantul a făcut dovada faptului că părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor din motive etnice suferite, şi că s-a născut în localitatea de refugiu a familiei, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Recursul formulat de recurenta-pârâtă este însă fondat în ceea ce priveşte data de început a acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, în mod greşit Curtea de Apel a acordat intimatului-reclamant beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu anul refugiului părinţilor săi, respectiv anul 1942, în condiţiile în care F.G.P. s-a născut la data de 2 aprilie 1944.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare începând cu data naşterii sale - 2 aprilie 1944 şi până la data de 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică în privinţa acordării în favoarea intimatului-reclamant F.G.P. a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, însă este netemeinică în privinţa datei de început a acordării drepturilor.
Pentru considerentele arătate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) - (2) şi alin. (3) teza întâi C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că drepturile acordate reclamantului ca beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că drepturile acordate reclamantului ca beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2194/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
