ICCJ. Decizia nr. 2278/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2278
Dosar nr. 11117/1/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată şi înregistrată sub nr. 1/22427/1154/2007 la Consiliul Superior al Magistraturii, D.G. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat că a fost numită în funcţia de procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, prin Ordinul nr. 1035/C din 14 aprilie 2004 al Ministrului Justiţiei, funcţie pe care o ocupă şi în prezent.
A mai arătat recurenta că numirea fost făcută conform dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată şi reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen;
A susţinut, de asemenea, că prin numirea la D.N.A. ( fost P.N.A.) conform dispoziţiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în exercitarea funcţiei în care a fost numită, îndeplineşte acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea recurentei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
De asemenea, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut şi că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în cazul său, ca şi în cazul colegilor săi procurori ale căror cereri au fost respinse prin aceeaşi hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost vorba de o promovare în temeiul Legii nr. 92/1992 şi al OUG nr. 43/2002 şi că în aceste condiţii prin emiterea actului contestat autoritatea intimată a ignorat principiul neretroactivităţii Legii nr. 303/2004 potrivit căreia promovarea se face prin concurs, precum şi principii generale ale dreptului comunitar la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face trimitere în analiza unor cazuri similare, respectiv cel privind protecţia încrederii legitime, al echivalenţei postului şi al gradului, al bunei credinţe şi al solicitudinii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii nr. 791/2007 şi a punctat următoarele:
- procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţie de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie; în acest sens procedura specială de numire a procurorilor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie trebuie înţeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înfiinţată şi organizată această direcţie, respectiv necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii de luptă împotriva fenomenului corupţiei, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern şi internaţional;
- potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, promovarea în funcţii superioare de execuţie se poate realiza numai prin concurs;
- la încetarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze, conform art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004;
- dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în modul invocat de recurent ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public;
- deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauze similare şi invocate de recurent nu au caracter obligatoriu;
- nu poate fi vorba de o discriminare a recurentului faţă de ceilalţi colegi ai săi care au obţinut câştig de cauză prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece, aşa cum rezultă din jurisprudenţa constată a C.E.D.O., nu orice tratament diferenţiat aplicat unor cazuri egale constituie discriminare, iar o violare a principiului egalităţii şi nediscriminării există numai atunci când nu există o motivare obiectivă sau rezonabilă.
Sesizată în procedura specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată şi examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi în raport de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul de faţă este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Situaţia de fapt, mai exact evoluţia carierei profesionale a recurentului nu comportă discuţi, fiind evidenţiată de actele depuse la dosar şi necontestată de intimat.
Problema de drept care a generat acest litigiu este aceea dacă numirea ca procuror în cadrul D.N.A. are efecte în ce priveşte dobândirea gradului profesional corespunzător procurorului Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
D.N.A. este o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie (art. 1 din OUG nr. 43/202 republicată).
Fără a face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A., în condiţiile şi conform procedurii reglementate iniţial de OUG nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 modificată şi completată, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi după procedura reglementată iniţial de Legea nr. 92/1992 şi apoi de Legea nr. 303/2004 cu modificările şi completările ulterioare, Curtea reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (OUG nr. 43/2002) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi în cadrul unei proceduri derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 303/2004.
Procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă gradul profesional corespunzător şi, deci, nu poate fi primită susţinerea intimatului că este exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deşi sunt încadraţi ca procurori la acest parchet, exercită competenţe specifice uneia dintre direcţiile specializate şi sunt salarizaţi corespunzător acestui nivel.
Prin adoptarea OUG nr. 43/2002 este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării şi derogatorie de la regula generală a susţinerii unui concurs, avându-se în vedere specificul infracţiunilor asupra cărora D.N.A. are competenţă.
Această procedură specială nu reprezintă o încălcare a normelor legale privind promovarea, în condiţiile în care numirea în această structură presupune calităţi şi rezultate profesionale deosebite în combaterea infracţiunilor de corupţie.
În privinţa discriminării invocate prin întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea reţine că în cauza dedusă judecăţii nu operează o discriminare faţă de ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
În speţă, justificarea obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii şi sancţionării faptelor de corupţie, obiective ce au stat la baza înfiinţării Parchetului Naţional Anticorupţie şi apoi prin reorganizare D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă constă în faptul că îndeplinind în parametrii stabiliţi prin lege, o funcţie în cadrul acestei structuri, procurorul numit la D.N.A. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi faptul că prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor".
Or, în cauză, este necontestat faptul că recurentul a fost numit în condiţiile OUG nr. 43/2002 la Parchetul Naţional Anticorupţie, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Cum în materia carierei şi drepturilor magistraţilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă instanţă, nu se poate face abstracţie de deciziile pronunţate anterior de această Curte şi prin care s-au admis cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la P.N.A.
Având ca argument şi Hotărârea C.E.D.O. în cauza Beian împotriva României, în care se subliniază rolul pe care îl are Înalta în eliminarea neîncrederii publicului în sistemul judiciar şi a incertitudinii jurisdicţionale, trebuie reţinut că în această materie instanţa supremă are o poziţie constantă.
O altă abordare ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă şi pe cale de consecinţă cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. (în acest sens a se vedea Cauza Beian împotriva României, Cauza Păduraru împotriva României).
În acest context Curtea apreciază ca nelegală hotărârea recurată în ceea ce o priveşte pe recurenta D.G. şi în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, obligându-1 pe acesta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de Asociaţia Judecătorilor Români, urmează a fi respinsă, ca şi consecinţă a admiterii recursului formulat de D.G., intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea căruia s-a intervenit fiind partea căzută în pretenţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Admite recursul declarat de D.G. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce o priveşte pe recurenta D.G.
Obligă intimatul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Respinge cererea de intervenţie formulată de Asociaţia Judecătorilor Români.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2275/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2282/2008. Contencios → |
|---|
