ICCJ. Decizia nr. 2355/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2355/2008

Dosar nr. 7547/1/2007

Şedinţa publică din 6 iunie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A.D. SRL Piteşti, în calitate de reprezentant al Asociaţiei nr. 466 B, în contradictoriu A.R.R. şi I.G.C.T.I. a formulat plângere împotriva hotărârii din 26 octombrie 2005 solicitând instanţei să dispună modificarea punctajului Asociaţiei 173 B (SC C.C. SRL şi SC A.T. SRL) constatând că această asociaţie nu are vechime pe traseele Piteşti – Topoloveni şi Piteşti – Leordeni şi atribuirea acestor trasee către Asociaţia 466 B deoarece totalizează un punctaj general mai mare decât Asociaţia 173 B.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1565 din iunie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut faptul că prin hotărârea contestată la art. 2 s-a modificat punctajul aferent vechimii pe traseele Piteşti – Topoloveni şi Piteşti – Leordeni pentru SC C.C.A.2. SRL şi SC A.T. SRL şi a consemnat că aceasta atrage constatarea nulităţii licenţelor de traseu eliberate operatorilor menţionaţi după şedinţa de atribuire din 3 iunie 2005, iar conform art. 13 alin. (2) din metodologie, după anularea licenţelor de traseu, acestea vor fi ofertate în altă şedinţă de atribuire publică în sistem electronic.

Referitor la cererea reclamantei de modificare a punctajului Asociaţiei nr. 173 B, s-a constatat că în actul contestat s-a consemnat că modificarea punctajului aferent vechimii pe traseul în discuţie a rezultat ca urmare a Deciziei nr. 3951/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar modificarea acestuia nu conduce la atribuirea traseelor solicitate de reclamantă.

S-a reţinut şi faptul că chiar dacă s-ar fi solicitat anularea licenţelor în discuţie, potrivit art. 47 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, atribuirea traseului spre executare către alţi operatori se poate face numai prin atribuire publică, impunându-se o nouă licitaţie.

Împotriva acestei sentinţei s-a declarat recurs de către reclamanta Asociaţia 466 B apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivele de recurs se arată că prin Decizia nr. 3951 din 22 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise recursurile declarate de M.T.C.T., A.R.R., împotriva sentinţei civile nr. 129/F/C din 25 octombrie 2004 şi împotriva Încheierii de şedinţă din 1 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi cererea de intervenţie formulată de SC A.D. SRL, a fost casată încheierea precum şi sentinţa şi respinsă cererea de suspendare şi acţiunea reclamantei SC C.C.A.2. SRL Piteşti.

În baza acestei hotărâri, recurenta susţine că trebuie să se modifice punctajul celor două intimate deoarece actul administrativ prin care a fost anulată licenţa de transport pentru SC C.C. SRL a fost menţinut de hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar aceasta deţinea vechime de traseu.

În temeiul art. 11 alin. (1), art. 30 alin. (6) şi art. 47 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, se impune ca A.R.R. să atribuie traseele Piteşti – Topoloveni şi Piteşti – Leordeni, rămase libere prin anularea licenţelor acordate SC C.C. SRL şi SC A.T. SRL, către Asociaţia nr. 466 B care era cel de-al doilea ofertant.

S-a solicitat admiterea recursului, admiterea acţiunii modificarea, în parte, a actului atacat în sensul că art. 2 să aibă un conţinut din care să rezulte modificarea punctajului intimatelor, calificarea recurentei şi atribuirea către aceasta a traseelor.

A.R.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Atât reclamanta cât şi pârâtele SC C.C.A.2. SRL şi SC A.T. SRL Piteşti sunt operatori de transport şi participă la şedinţele de atribuire a licenţelor de trasee pentru transportul auto de călători.

La o şedinţă de atribuire desfăşurată în anul 2003 pentru traseele Piteşti – Topoloveni şi Piteşti - Leordeni au fost eliberate licenţe de transport către SC C.C.A.2. SRL iar prin Decizia nr. 3951 din 22 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea acestei societăţi formulată împotriva deciziei A.R.R. prin care, în anul 2004, i-au fost desfiinţate licenţele de transport pentru cele două trasee.

Până la data soluţionării recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut loc o altă atribuire a acestor trasee la 3 iunie 2005 fără a avea în vedere soluţia pronunţată de instanţa de recurs care este ulterioară.

În raport de cele hotărâte prin Decizia nr. 3951 din 22 iunie 2005, Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor a modificat punctajul aferent şi în urma modificării a constatat nulitatea licenţelor de transport emise către SC C.C.A.2. SRL şi SC A.T. SRL, după şedinţa de atribuire din 3 iunie 2005 pentru traseele Piteşti – Topoloveni şi Pieşti – Leordeni.

Aceasta s-a realizat prin Hotărârea din 26 octombrie 2005 care la art. 2 a prevăzut că urmare a Deciziei nr. 3951 din 22 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost modificat punctajul aferent celor două intimate - pârâte, ceea ce atrage constatarea anulării licenţelor de traseu eliberate operatorilor menţionaţi, iar în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Metodologie, aceste trasee urmând a fi ofertate în cadrul unei alte şedinţe de atribuire.

Recurenta este nemulţumită de faptul că după modificarea punctajului intimatelor nu a atribuit traseele Piteşti – Topoloveni şi Piteşti – Leordeni în favoarea sa pentru că totalizează un punctaj mai mare.

Pentru argumentarea susţinerilor sale recurenta învocă prevederile art. 11 alin. (1), art. 30 alin. (6) şi art. 47 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, dar aceste texte nu au incidenţă în cauză şi vizează alte situaţii. Art. 11 alin. (1) din Normele metodologice se referă la anularea licenţelor de traseu, deci nu la punctaje şi modificarea lor, art. 30 alin. (6) primeşte traseele nesolicitate, care oricum se atribuie tot prin procedură de atribuire, iar art. 61 reglementează retragerea licenţei de transport şi nu nulitatea lor.

Nici dispoziţiile art. 33 din acelaşi Norme metodologice nu sunt incidente în cauză pentru că ele reglementează modul de atribuire a licenţelor de traseu dacă sunt mai mulţi solicitanţi.

Prin urmare, nu există niciun temei pentru ca, dacă este anulată licenţa de execuţie, să fie declarat câştigător cel care a fost al doilea ca punctaj la şedinţele de atribuire.

În conformitate cu art. 13 alin. (2) din Normele metodologice în cazul traseelor pentru care s-a anulat licenţa de execuţie pentru traseu se va proceda la noi atribuiri publice în sistem electronic.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenta nu a solicitat anularea licenţelor de transport emise intimatelor, iar principiul disponibilităţii este un principiu de bază al procesului civil recurenta solicitând numai ca atribuirea traseelor să se facă în favoarea sa.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Asociaţia 466 B Piteşti, reprezentată de SC A.D. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1565 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2355/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs