ICCJ. Decizia nr. 2360/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2360/2008
Dosar nr. 848/35/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 175/CA din 22 octombrie 2007, pronunţată în dosar nr. 848/35/2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.P. SRL Negreşti Oaş (în prezent SC S.B.2. SRL Satu Mare) împotriva pârâtului M.E.F., comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că reclamanta a avut calitatea de antrepozitar fiscal până la data de 8 martie 2006 când autorizaţia i-a fost revocată pentru plata sumelor restante reprezentând accize.
Reclamanta a cerut reautorizarea sa ca antrepozit fiscal dar, pentru nerecuperarea datoriilor restante şi pentru unele aspecte penale ale cauzei, soluţionarea cererii a fost amânată până la 7 septembrie 2007, când, prin Decizia nr. 364, cererea a fost respinsă pentru nerespectarea condiţiilor de autorizare, la data soluţionării, bunurile mobile şi imobile ale reclamantei şi aferente activităţii de antrepozit se aflau sub sechestru neputând fi utilizate la desfăşurarea activităţilor de producţie de alcool şi băuturi spirtoase.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta arată că intimatul - pârât nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 181 din Legea nr. 571/2003.
Prin nesoluţionarea cererii, intimatul i-a cauzat un prejudiciu de 2000 lei/zi de întârziere reprezentând profitul nerealizat în perioada 15 noiembrie 2006 - data expirării termenului de 60 de zile - şi până la data promovării acţiunii.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că societatea avea la data formulării cererii obligaţii rezultând din autorizarea anterioară.
Prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au fost apreciate ca fondate cererile privind compensarea creanţelor, astfel încât recurenta nu datora nicio sumă de bani bugetului de stat la data revocării primei autorizaţii, operând compensarea.
Şi motivele invocate pentru respingerea la data de 7 septembrie 2007 a cererii sunt nelegale, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să interzică autorizarea antrepozitului în condiţiile existenţei unui sechestru asigurator. Aplicarea sechestrului nu echivalează cu neutilizarea bunului potrivit destinaţiei sale, ci îl împiedică pe proprietar să-l înstrăineze.
Prin rezoluţia procurorului din data de 12 octombrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar formularea plângerii, tardiv, nu poate justifica amânarea soluţionării cererii de autorizare.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, bunurile mobile şi imobile aferente antrepozitului fiscal propus spre autorizare se aflau sub sechestru, neputând fi utilizate la desfăşurarea activităţilor de producţie alcool şi băuturi spirtoase, pentru care s-a solicitat autorizarea.
Recursul este nefondat.
Recurenta - reclamantă a formulat cerere de reautorizare ca antrepozit fiscal în data de 14 septembrie 2006.
Cererea a fost soluţionată nefavorabil prin Decizia nr. 364 din 7 septembrie 2007.
Recurenta pretinde despăgubiri materiale pentru nesoluţionarea cererii în termenul legal de 60 de zile, cu începere de la 15 noiembrie 2006 şi până la data promovării acţiunii, 4 mai 2007.
Din actele depuse la dosar, rezultă că intimatul - pârât a întreprins demersuri pentru soluţionarea cererii de autorizare.
Astfel, la 14 septembrie 2006 s-a întocmit referat de către D.G.F.P. Satu Mare şi înaintat Comisiei de autorizare a antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării.
În şedinţa Comisiei de autorizare din 20 octombrie 2006, s-a hotărât amânarea luării unei decizii, urmând ca organul teritorial să comunice măsurile ce au fost întreprinse pentru recuperarea datoriilor restante evidenţiate în certificatul de atestare fiscală din 14 septembrie 2006.
Prin adresa din 8 noiembrie 2996, organul fiscal teritorial a comunicat că pentru suma restantă de 875.743 lei societatea a depus contestaţie, soluţionarea acesteia fiind suspendată până la soluţionarea laturii penale.
Totodată, s-a mai comunicat împrejurarea că s-a aplicat sechestru asigurator pentru bunuri mobile ale unităţii (maşini şi utilaje) şi pentru produse finite (băuturi), precum şi că s-a aplicat sechestru pe clădirile şi terenul societăţii.
Pentru sumele de bani considerate restante recurenta a intentat acţiuni judecătoreşti, nesoluţionate însă irevocabil.
S-a depus la dosar sentinţa civilă nr. 65/CA din 27 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, fără a avea menţiunea definitivă şi irevocabilă.
Recurenta a invocat şi sentinţa nr. 45/CA din 10 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, de asemenea fără menţiunea irevocabilă.
Decizia penală nr. 605 s-a pronunţat în data de 7 decembrie 2006 după formularea cererii de reautorizare.
Neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor S.I. şi B.I. a fost confirmată prin rezoluţia procesului din 16 februarie 2007, după data formulării cererii de reautorizare.
Se mai constată că asupra bunurilor imobile ale recurentei - reclamante (clădire şi teren) s-a aplicat sechestrul asigurator cu sigilii ceea ce a dus la lipsirea debitoarei, a societăţii recurente de folosinţa bunurilor.
Societatea nu-şi poate desfăşura activitatea de antrepozit fiscal. Nu s-a dovedit ridicarea sechestrului aplicat.
Toate aceste împrejurări au determinat instanţa de fond să constate în mod corect că cererea reclamantului este neîntemeiată, nefiind întrunite prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Nesoluţionarea cererii recurentei - reclamante în termenul de 60 de zile a avut drept temei motive obiective ce nu antrenează culpa intimatului - pârât.
De altfel, între părţile prezentei cauze mai există un alt proces ce are ca obiect anularea deciziei nr. 360 din 7 septembrie 2007 prin care s-a respins cererea de reautorizare, soluţia nu este irevocabilă, pretenţiile băneşti putând fi obţinute şi pe această cale.
Faţă de considerentele menţionate în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.B.2. SRL Satu Mare (fostă SC L.P. SRL Negreşti Oaş) împotriva sentinţei civile nr. 175/CA/2007 – P.I. din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2358/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2362/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
