ICCJ. Decizia nr. 264/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 264/2008
Dosar nr. 688/2/2007
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la U.N.P.I.R. cu nr. 124 din 22 ianuarie 2007 şi înaintată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R. a solicitat desfiinţarea Deciziei nr. 58 din 27 octombrie 2006 pronunţată de C.S.D. al U.N.P.I.R., iar pe fond, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC M.S. SA Galaţi şi respingerea plângerii ca nefondată şi nedovedită.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că soluţia dată de C.S.D. al U.N.P.I.R. prin Decizia nr. 58 din 27 octombrie 2006 (Dosar nr. 15/2005), de admitere a sesizării formulate de SC M.S. SA Galaţi, dispunându-se în sarcina sa, aplicarea sancţiunii avertismentului scris cu publicarea sancţiunii în secţiunea a VI-a a Tabloului Uniunii timp de 1 an, în acelaşi timp, admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active a directorului SC M.S. SA Galaţi - H.C.B., este nelegală şi netemeinică.
În acest sens, reclamantul a arătat că Decizia este nelegală în raport de dispoziţiile art. 34 din C.E.P.D.U., întrucât nu se poate admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a directorului SC M.S. SA Galaţi - H.C.B., pe considerentul că entitatea emitentă nu a fost niciodată sesizată cu vreo plângere din partea acestuia, prin care să se invoce vreo lezare a imaginii sale ca efect al anexării la Raportul nr. 14 depus la dosarul de reorganizare al SC M.B.G. SA, a plângerii penale despre care se face referire în cauză. Pe de altă parte se susţine că prin sesizarea formulată la C.S.D., SC M.S. SA invocă faptul că s-a adus atingere demnităţii directorului H.C.B., fără a arăta în ce fel a fost lezată imaginea societăţii, astfel încât C.S.D. trebuia să constate lipsa calităţii procesuale active a societăţii, având în vedere şi că prin Decizia nr. 3/2003. C.N. al U.N.P.R.L. a solicitat C.S.D. să verifice legitimarea procesuală activă a SC M.S. SA Galaţi, în raport de obiectul plângerii, iar nu a fostului director al societăţii - H.C.B.
A mai susţinut reclamantul că Decizia este neîntemeiată, pe considerentul atingerii aduse imaginii SC M.S. SA Galaţi, cu referire la conţinutul aprecierilor cuprinse în Raportul nr. 14, deoarece nu se poate analiza decât eventuala atingere adusă imaginii petentei, în considerarea aprecierilor cuprinse în Raportul nr. 14, iar nu al plângerii penale anexate acestuia, pentru că aceasta nu o priveşte pe petentă ci pe H.C.B. fostul director al acesteia, Consiliul de disciplină neputând analiza acest aspect, pe considerentul lipsei calităţii procesuale active a petentei.
A mai arătat că din conţinutul deciziei contestate, nu reiese ce încălcări de lege, regulamente şi reguli profesionale au fost aduse prin activitatea contestatorului - reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 1230 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului M.D., în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I.R. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că în speţă este aplicabilă procedura prevăzută de normele în materie şi anume OG nr. 79/1999 aprobată prin Legea nr. 505/2002 şi O.M.J. 2986/C/1999.
A constatat prima Instanţă că în ceea ce priveşte criticile vizând nelegalitatea Deciziei nr. 58 din 27 octombrie 2006, astfel cum au fost formulate, susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât potrivit art. 34 din C.E.P.D.U., investigarea disciplinară porneşte pe baza unei sesizări scrise şi semnate, întocmită de partea lezată, în speţă sesizarea fiind formulată de SC M.S. SA Galaţi care a sesizat că prin formularea de concluzii pe baza unei plângeri penale inexistente (nesemnate) reclamantul administrator judiciar şi-a depăşit competenţa, aducând prejudicii imaginii şi prestigiului companiei respective, societatea comercială menţionată având calitate procesuală activă ca persoană direct interesată;
În ceea ce priveşte netemeinicia Deciziei nr. 58/2006, Instanţa de Fond a reţinut că din considerentele deciziei C.S.D., rezultă că acesta a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt în sensul că fostul director al SC M.S. SA Galaţi - H.C.B. nu are calitate procesuală activă, sesizarea fiind formulată de SC M.S. SA Galaţi şi nu de acesta, iar pe fond, a apreciat corect în raport de înscrisurile de la Dosarul nr. 15/2005 al C.S.D., cu raportare la art. 22 din C.E.P.U., individualizând corect sancţiunea disciplinară, faţă de încălcarea principiilor deontologiei profesionale reţinuta în sarcina reclamantului - administrator judiciar şi raportându-se şi aspectului că petenta societate nu a depus dovezi din care să rezulte cuantificarea prejudiciului.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.D.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,8,9 şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei, după ce au fost reiterate motivele invocate şi în susţinerea plângerii ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa atacată şi după expunerea succesiunii faptelor şi a actelor emise de C.S.D. al U.N.P.R.L., s-a subliniat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este lipsită de temei legal.
În sprijinul acestei afirmaţii, recurentul a arătat că în pofida celor reţinute de Instanţa de Fond plângerea penală a SC M.B.G. SA îndreptată împotriva lui H.C.B. este cât se poate de reală, atât sub aspectul faptelor cât şi al temeiului de drept, fiind irelevantă nesemnarea acesteia de conducerea societăţii comerciale. De asemenea, faptul că această plângere penală nu a fost înaintată organelor competente reprezintă, în opinia recurentului, o problemă colaterală în condiţiile în care faptele expuse în această plângere, menţionate în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară din 18 mai 2005, nu au fost contestate de debitoare şi nici de către SC M.S. SA Galaţi, iar persoana lezată (H.C.B.) nu a înaintat plângere împotriva contestatorului.
A mai arătat recurentul că potrivit art. 1169 C. civ. plângerea formulată de SC M.S. SA Galaţi trebuia dovedită şi că în cauză nu au fost aduse probe de natură a demonstra lezarea imaginii acestei societăţi comerciale.
În fine, afirmaţia că recurentul-reclamant a încălcat principiile deontologiei profesionale nu a fost motivată în fapt şi în drept de către Instanţa de Fond.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, dar şi în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Recurentul - reclamant a contestat pe calea contenciosului administrativ Decizia nr. 58 din 27 octombrie 2006 emisă de C.S.D. al U.N.P.R.L. prin care s-a admis sesizarea SC M.S. SA Galaţi împotriva reclamantului, aplicându-i-se acestuia sancţiunea avertismentului scris, cu publicarea sancţiunii în secţiunea VI-a a Tabloului Uniunii, timp de un an.
În mod corect şi pe baza unui probatoriu atent analizat format din actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 58/2006, judecătorul fondului a reţinut situaţia de fapt şi a procedat la încadrarea juridică adecvată, stabilind că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru anularea actului administrativ contestat.
Punctul de plecare al soluţiei C.S.D. al U.N.P.R.L. l-a constituit plângerea adresată de SC M.S. SA Galaţi prin care s-a sesizat că recurentul - reclamant (reprezentant legal al SC A.D.G.E. SRL care are calitatea de administrator judiciar al debitoarei SC M.B.G. SA) a depus în Dosarul nr. 1583/2003 al Tribunalului Bucureşti, Raportul de activitate din 18 mai 2005 în care se afirma că există o plângere penală formulată de debitoare împotriva directorului financiar al SC M.S. SA Galaţi – H.C.B.
Fără a-şi depăşi atribuţiile, autoritatea emitentă în cauză nu s-a pronunţat asupra persoanelor care pot semna o plângere penală, apreciind însă că lipsa oricărei semnături raportată la afirmaţia existenţei unei plângeri penale conturează o anumită uşurinţă cu care sunt tratate ca fiind adevărate anumite înscrisuri.
În acest context, C.S.D. a considerat că reclamantul a încălcat principiile de deontologie profesională prevăzute în Codul de deontologie etică, mai exact art. 22 din acest cod, potrivit căruia: „toţi membrii definiţi în conformitate cu art. 2 şi art. 3 din Ordonanţă [n.n.: OG nr. 79/1999 privind organizarea activităţilor practicienilor în reorganizare şi lichidare] trebuie să se abţină, chiar în afara exercitării profesiei lor, de la încălcări ale legilor, regulamentelor şi regulilor profesionale şi de la orice acţiuni contrare independenţei şi onoarei sau care sunt susceptibile să aducă ştirbirea demnităţii Uniunii şi membrilor săi".
Sesizarea C.S.D. s-a făcut cu respectarea art. 34 din C.E.P.U., această sesizare fiind întocmită şi înaintată de SC M.S. SA Galaţi.
Instanţa a apreciat în mod corect că Decizia contestată este temeinică şi legală, reţinând în esenţă că depunerea de către recurentul - reclamant a Raportului în care se face vorbire de existenţa unei plângeri penale nesemnate de nici o persoană din partea societăţii comerciale despre care se afirmă că ar fi formulat-o, reprezintă o depăşire a competenţelor pe care le are recurentul, fiind astfel în mod direct lezate imaginea şi prestigiul SC M.S. SA Galaţi.
Vor fi înlăturate susţinerile recurentului cu privire la irelevanţa nesemnării unei plângeri penale întrucât sunt ignorate în acest mod consecinţele pe care o astfel de plângere penală le-ar avea asupra persoanelor împotriva cărora este îndreptată, precum şi cele că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1169 C. civ. de către SC M.S. SA Galaţi atunci când a cerut sancţionarea recurentului, în temeiul art. 22 din Codul de etică profesională al U.N.P.R.L.
Faţă de toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D., împotriva sentinţei civile nr. 1230 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 268/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
