ICCJ. Decizia nr. 2903/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2903/2008
Dosar nr. 2303/54/2007
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 39/2008 pronunţată la 4 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâtele Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Gorj şi Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Bucureşti, acţiunea având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 743 din 1 februarie 2006 emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi obligarea acesteia de a emite o nouă decizie prin care să i se stabilească gradul de handicap „accentuat definitiv".
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că afecţiunile vasculare de care suferă reclamantul nu se regăsesc în cuprinsul Ordinului nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie socială a acestora şi anume în capitolul II care se referă la persoanele cu afecţiuni handicapante, indiferent de vârstă, de statut şi de data dobândirii handicapului.
Reţine instanţa de fond că aceste afecţiuni se regăsesc în capitolul I pct. 2 din Ordin, ce se referă la persoane cu handicap somatic şi care stipulează expres că aceste afecţiuni handicapante trebuie să fi fost dobândite „congenital, neonatal, în copilărie sau adolescenţă", iar reclamantul nu îndeplineşte aceste condiţii legale pentru că afecţiunile cardio-vasculare au fost dobândite de acesta în anul 1999 la vârsta de 46 de ani, în timpul activităţii salariale, potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei.
Întrucât încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap se face pe baza unor criterii de diagnostic clinic precis stabilite (în speţă Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei) aprecierea acestora revenind unor instituţii specializate, sigurele în măsură a stabili dacă afecţiunile de care suferă o persoană sunt de natură a determina încadrarea într-un grad de handicap, conchide instanţa de fond, certificatul cu nr. 86/2006, respectiv Decizia nr. 743 din 1 februarie 2006 au fost emise cu respectarea condiţiilor legale, acestea stabilind că afecţiunile de care suferă reclamantul nu se încadrează printre criteriile prevăzute de Ordinul nr. 726/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzute de lege reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că bolile de care suferă conduc indubitabil la încadrarea sa în grad de handicap „accentuat definitiv", fiind operat pe cord şi având capacitatea de muncă pierdută cu 40%.
Afecţiunile de care suferă, susţine recurentul-reclamant, au fost depistate la vârsta de 46 de ani, odată cu pensionarea sa pentru incapacitate de muncă, dar ele putea proveni şi din perioada copilăriei.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor menţiona în continuare.
În perioada 2004 - 2005, recurentul-reclamant a beneficiat de drepturile pentru persoanele cu handicap, fiind încadrat în grad accentuat de handicap pentru diagnosticul: „cardiopatie ischemică dureroasă, dublu bay-pass, aorto-coronarian, insuficienţă cardiacă congestivă clasa III NYHA", potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6185 din 9 decembrie 2004 eliberat de Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi a judeţului Gorj.
Fiind supus revizuirii în condiţiile art. 59 din OUG nr. 102/1999 privind protecţia socială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, Comisa de expertiză medicală a persoanelor cu handicap din judeţul Gorj, nu a mai recunoscut reclamantului dreptul de a fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap, emiţând în acest sens certificatul nr. 86 din 11 ianuarie 2006, soluţia fiind menţinută şi de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi prin Decizia nr. 743 din 1 februarie 2006, care a reţinut că bolile de care suferă recurentul-reclamant nu se regăsesc printre afecţiunile considerate handicapante enumerate de Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002.
Dată fiind starea de boală în care se află recurentu-reclamant concretizată prin afecţiunile de care acesta suferă, susţinerea constantă a acestuia în sensul că în mod nejustificat prin certificatul şi respectiv Decizia contestată i s-a refuzat încadrarea în grad accentuat de handicap, având în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care se referă la rolul activ al judecătorului privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, instanţa de control judiciar apreciază că se impunea în cauză efectuarea unei expertize medico-legale, probă absolut necesară pentru elucidarea problemei pusă în discuţie, aceea a încadrării sa nu a recurentului-reclamant într-un grad de handicap.
Fiind obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor legitime, judecătorul fondului trebuie să pună în discuţie părţilor necesitatea efectuării unei expertize medico-legale, concluziile acesteia contribuind în mod indubitabil la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Deşi utilitatea acestui mijloc de probă rezultă atât din natura litigiului cât şi din dezbateri, Curtea de Apel a procedat la soluţionarea cauzei pronunţând o soluţie ce nu-şi găseşte suport probatoriu convingător în înscrisurile depuse.
Aşa fiind, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. şi va dispune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.M., împotriva sentinţei civile nr. 39 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2900/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2904/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
