ICCJ. Decizia nr. 2904/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2904/2008
Dosar nr. 1421/64/2007
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30/F din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza în fond, după casare, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantei V.I. astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna să soluţioneze prin decizie/hotărâre cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din data de 3 ianuarie 2007 la Casa Judeţeană de Pensii Covasna.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, pe excepţie, că termenul de 30 zile prevăzut de lege se raportează la această din urmă cerere, faţă de care contestaţia este în termen, astfel încât a respins excepţia tardivităţii.
Pe fondul cauzei instanţa a constatat că pârâta ar fi trebuit să soluţioneze printr-o decizie/hotărâre cererea reclamantei, nicidecum să i-o respingă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că hotărârea dată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală întrucât reclamanta nu a urmat procedura stabilită prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 nu a fost contestată la instanţa competentă în termenul legal de 30 de zile stabilit prin art. 7 alin. (4) din aceeaşi lege.
Recurenta arată că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura acestuia, dat fiind faptul că cererea reclamantei nr. 23 din 3 ianuarie 2007 trebuie raportată la Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004, şi nu răspunsul nr. 437 din 17 ianuarie 2007 dat de instituţie la data acţiunii introductive în instanţă de către reclamantă, pentru că este vorba de o hotărâre rămasă definitivă, menţinută prin răspunsul Casei Judeţene de Pensii Covasna nr. 437 din 17 ianuarie 2007, care a fost legal emisă la data respectivă, deci neîncadrându-se în prevederile art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte fondul cauzei consideră că soluţia dată de instanţa de fond este total eronată dat fiind faptul că revizuirea hotărârii în contextul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se poate solicita numai în cazul în care „se constată încălcări ale prevederilor legale" ori în cazul de faţă nu este vorba de acest lucru, hotărârea sus amintită la data respectivă a fost emisă în mod temeinic şi legal şi corect menţinută prin răspunsul nr. 437 din 17 ianuarie 2007.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 Casa Judeţeană de Pensii Covasna a respins cererea formulată de petenta V.I. privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În cauză, reclamanta nu contestă Hotărârea nr. 1091 din 2 noiembrie 2004 ci actul prin care i-a fost soluţionată cererea de revizuire.
Curtea apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia tardivităţii, apreciind că termenul de 30 de zile trebuie raportat la acest înscris, şi nu la hotărârea iniţială.
Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, instanţa reţinând corect faptul că potrivit art. 13 alin. (b) din Decretul Lege nr. 118/1990 Decizia poate fi contestată, ceea ce presupune emiterea unei astfel de decizii, indiferent de modul de soluţionare a cererii, de admitere sau respingere.
Cu alte cuvinte, anularea Hotărârii nr. 1091/2004 nu poate fi examinată decât prin prisma unei hotărâri de revizuire.
Astfel fiind, se constată că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta să soluţioneze prin decizie/hotărâre cererea reclamantei înregistrată sub nr. 23 din 3 ianuarie 2007, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care va fi menţinută.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 30/F din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2906/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
