ICCJ. Decizia nr. 2919/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2919/2008
Dosar nr. 134/46/2008
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a investit instanţa cu excepţia de nelegalitate a O.M.I. nr. II 01305 din 1 septembrie 1989.
În motivare, reclamantul susţine, că actul administrativ a fost adoptat, fără a fi respectate normele imperative din Regulamentul disciplinei militare din acea perioadă.
În concret, relevă că dosarul privind rezultatul cercetării, nu are la bază documente, hotărârea de trimitere în judecată a consiliului de onoare nu s-a semnat de către comandant, nu i s-a adus la cunoştinţă conţinutul dosarului, procesul-verbal nu este semnat de către toţi cei cinci membri ai consiliului de onoare, ordinul de sancţionare, ce trebuia să cuprindă felul şi data începerii sancţiunii nu i-a fost comunicat în termenul stipulat, aflând întâmplător despre existenţa acestuia, cu ocazia soluţionării unui alt litigiu.
Prin întâmpinare, pârâta a susţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, motivată de existenţa unei cauze de fond, având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ şi că soluţionarea fondului, nu este dependentă de soluţionarea acestui litigiu. De asemenea, a mai susţinut, că excepţia nu poate fi invocată, pentru că însăşi controlul legalităţii actului, face obiectul litigiului.
Prin sentinţa civilă nr. 89/F-C din 4 iunie 2008 Curtea de Apel Piteşti a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost precizată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunea nu se referă la obligarea pârâtei de a emite actul administrativ, ci pur şi simplu, reclamantul solicită să fie repus în drepturi.
Pentru aceasta, s-ar fi putut aplica anumite sancţiuni administrative persoanelor vinovate, însă nu s-ar înlătura efectele în privinţa reclamantului, întrucât faptele săvârşite, nu au fost înlăturate.
Instanţa de fond a considerat că în cauza de faţă nu există vătămare. Reclamantul nu a putut demonstra prezumţia avansării în acest interval de timp.
Chiar dacă nu ar mai fi existat alte abateri şi chiar dacă nu ar fi primit această sancţiune, nu se poate dovedi cu certitudine, o avansare în funcţie. Avansarea în funcţie nu este dependentă doar de comportament, ci şi de studii, abilităţi, numărul de posturi, etc.
Nefiind dovedită vătămarea care i s-a produs reclamantului în drepturile recunoscute de lege, instanţa a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În prealabil, Înalta Curte, înainte de a examina motivele de recurs invocate constată că, în cauză, există contrarietate între dispozitiv şi considerentele hotărârii instanţei de fond, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau.
Considerentele hotărârii atacate au în vedere soluţionarea excepţiei de nelegalitate a O.M.I. nr. II 01305 din 1 septembrie 1989, iar prin dispozitivul hotărârii instanţa respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost precizată.
Cu alte cuvinte, motivarea pe care se întemeiază hotărârea nu corespunde dispozitivului astfel cum a fost întocmit în momentul pronunţării.
Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, ceea ce atrage casarea ei.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate precum şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.M., împotriva sentinţei civile nr. 89/F-C din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2921/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
