ICCJ. Decizia nr. 2906/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2906/2008
Dosar nr. 44/33/2008
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 21813 din 9 iulie 2007 şi, totodată, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 198/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din înscrisurile prezentate şi din declaraţiile martorilor audiaţi pârâta trebuia să reţină calitatea sa de persoană care este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 163 din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 21813 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamanta, cetăţean român, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supus de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, se susţine că acţiunea reclamantei este tardivă, având în vedere termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999. În sprijinul acestui motiv de recurs se invocă Decizia 32 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, care a stabilit că hotărârea comisiei pentru aplicarea OG nr. 105/1999 poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză prin Hotărârea nr. 21813 din 9 iulie 2007 i s-a respins reclamantei cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin cererea depusă la data de 9 ianuarie 2008, reclamanta contestă hotărârea, şi solicită anularea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor prevederilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999: „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii".
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că Hotărârea nr. 21813 din 9 iulie 2007 i-a fost comunicată reclamantei la data de 24 iulie 2007 iar acţiunea este formulată la data de 9 ianuarie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus citat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că acţiunea este depusă în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respingând excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă, pronunţând astfel o hotărâre nelegală şi netemeinică.
De altfel, aşa cum menţionează şi recurenta în motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007 a stabilit că Hotărârea Comisiei pentru aplicarea OG nr. 105/1999 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000 poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 7 alin. (4) teza întâi din această ordonanţă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 şi ale art. 314 C. proc. civ. recursul se va admite, sentinţa atacată se va casa iar în fond acţiunea va fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 163 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.E. ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2904/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2919/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
