ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 296/2008
Dosar nr. 1469/2/2007
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1469/2/2007 din 27 februarie 2007, reclamanta A.R.O.N.S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei privind utilizarea fragmentelor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe şi la emiterea deciziei privind constatarea comisiei de negociere a metodologiei privind utilizarea videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, arătând că utilizarea fonogramelor ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi utilizarea operelor muzicale presupun atât activitatea de comunicare publică, cât şi aceea de reproducere a operei muzicale. În ceea ce priveşte utilizarea videoclipurilor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, a arătat că dreptul de comunicare publică a operelor de creaţie intelectuală se regăseşte la toate categoriile de titulari de drepturi, respectiv la autor, artist interpret sau executant, producător de înregistrări sonore, producător de înregistrări audiovizuale.
Reclamanta a mai arătat că tehnologia a determinat o nouă utilizare a operelor muzicale în mediul digital, sub forma videoclipurilor ca tonuri telefonice de apel, astfel că un videoclip al unei opere muzicale nu poate exista independent de opera muzicală însăşi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1231 din 09 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât, a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi a respins acţiunea reclamantei A.R.O.N.S.A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de autor ca prematur formulată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât, că reclamanta, ca structură asociativă a utilizatorilor din domeniu, s-a adresat pârâtului în raport cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. o), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, dovedind interesul său legitim privat. Faţă de excepţia lipsei procedurii administrative prealabile s-a reţinut că refuzul pârâtului de a soluţiona cererea se asimilează actelor administrative unilaterale, iar petenta-reclamantă trebuia să formuleze plângere prealabilă în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.R.O.N.S.A., invocând prevederile art. 304 pct. 3 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru că, deşi în cazul refuzului nejustificat al autorităţii publice de a rezolva o cerere nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile administrative, a îndeplinit această cerinţă, prin adresa din 17 ianuarie 2007.
În raport cu împrejurarea arătată, recurenta-reclamantă a solicitat casarea parţială a sentinţei recurate, respingerea lipsei procedurii prealabile invocate de intimatul-pârât şi judecarea fondului cauzei.
În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că desemnarea comisiilor de negociere a metodologiilor pentru utilizarea fonogramelor şi videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe se impune pentru a se evita situaţia în care, pe de o parte, utilizatorii licenţiaţi nu-şi pot valorifica drepturile dobândite prin licenţă şi, pe de altă parte, fonogramele şi videoclipurile operelor muzicale sunt utilizate ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile cu încălcarea drepturilor patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe, în pofida prevederilor art. 1065 alin. (1) şi (2), art. 131, art. 1311, art. 1312 din Legea nr. 8/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, admiterea excepţiilor invocate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, ori, în situaţia respingerii excepţiilor invocate, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul-pârât nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la motivele de recurs, ci a reprodus conţinutul întâmpinării depuse la dosarul de fond, referindu-se la excepţiile care au fost soluţionate prin sentinţa atacată.
Soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active nu a fost însă atacată cu recurs.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996, în vederea iniţierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a).
Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce vizează refuzul, considerat nejustificat, de rezolvare a cererilor prin care a solicitat Oficiului Român pentru Drepturile de Autor ca în baza prerogativelor conferite de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, să dispună constituirea comisiilor de negociere a metodologiilor privind utilizarea fonogramelor şi videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe.
Acţiunea cu acest obiect se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, sau într-un interes legitim, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.
Este adevărat că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Regimul juridic al actului administrativ asimilat şi condiţiile în care acesta poate fi supus controlului de legalitate nu sunt însă identice, din toate punctele de vedere, celor aplicabile în cazul actului administrativ tipic.
Astfel, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în corelaţie cu normele cuprinse în art. 11 alin. (1) lit. a) şi b) din aceeaşi lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, norme ce reglementează distinct termenele de sesizare a instanţei, rezultă că în cazul refuzului de rezolvare a cererii adresate autorităţii publice nu este obligatorie procedura prealabilă.
Interpretarea dată prevederilor menţionate din forma iniţială a Legii nr. 554/2004 a fost, de altfel, confirmată prin modificările şi completările aduse Legii contenciosului administrativ prin Legea nr. 262/2007, în sensul că în forma actuală a art. 7 alin. (5) este exprimată fără echivoc voinţa legiuitorului de a nu supune procedurii prealabile cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) din lege.
În consecinţă, Curtea constată întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile prin aplicarea greşită a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât sentinţa a fost pronunţată fără a fi fost cercetat fondul pricinii, urmează ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 să se dispună casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează a analiza susţinerile şi apărările de fond ale părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.O.N.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1231 din 09 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 292/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 297/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
