ICCJ. Decizia nr. 2972/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2972/2008
Dosar nr. 4720/2/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2779 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.G.F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Arhivele Naţionale şi chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligând pârâţii la plata către reclamant a primelor de concediu pentru perioada 2005 - 2006 actualizate cu indicele de inflaţie. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, pe care l-a obligat să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plăţii primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenţei dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanţa sa.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, reţinând că plata drepturilor ce se cuvin reclamantei nu ar fi posibilă dacă autorităţile debitoare nu ar primi în bugetul propriu sumele respective iar chematul în garanţie are un rol hotărâtor la elaborarea bugetului.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Economiei si Finanţelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă acţiunea faţă de Ministerul Economiei si Finanţelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, şi că, de asemenea, în mod greşit a fost admisă cererea de chemare în garanţie a acestei autorităţi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond, în mod greşit, a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligational, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menţionat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt şi autorităţile pârâte - n.r.) au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar „Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenţă hotărăşte Guvernul".
Atribuţiile Ministerului Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister-ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant şi autorităţile pârâte.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, împotriva sentinţei civile nr. 2779 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată şi respinge cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2973/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
