ICCJ. Decizia nr. 2988/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2988/2008
Dosar nr. 47/1/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată şi înregistrată sub nr. 1/22427/1154/14 iunie 2007 la C.S.M., B.C.N. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat că prin Hotărârea nr. 109 din 4 mai 2006 a C.S.M. a fost numit în funcţia de procuror şef al Serviciului Teritorial Cluj din cadrul D.N.A.
Având în vedere cele arătate, recurentul s-a adresat C.S.M. pentru recunoaşterea gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, grad dobândit prin numirea la D.N.A.
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea recurentului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
De asemenea, Plenul C.S.M. a reţinut şi că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.C.N.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în cazul său, ca şi în cazul colegilor săi procurori ale căror cereri au fost respinse prin aceeaşi hotărâre a C.S.M., a fost vorba de o promovare în temeiul Legii nr. 92/1992 şi al OUG nr. 43/2002 şi că în aceste condiţii prin emiterea actului contestat autoritatea intimată a ignorat principiul neretroactivităţii Legii nr. 303/2004 potrivit căreia promovarea se face prin concurs, precum şi principii generale ale dreptului comunitar la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face trimitere în analiza unor cazuri similare, respectiv cel privind protecţia încrederii legitime, al echivalenţei postului şi al gradului, al bunei credinţe şi al solicitudinii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărâri nr. 791/2007.
În apărarea sa intimatul C.S.M. a punctat următoarele:
-procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.; în acest sens procedura specială de numire a procurorilor în cadrul D.N.A. trebuie înţeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înfiinţată şi organizată această direcţie, respectiv necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii de luptă împotriva fenomenului corupţiei, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern şi internaţional;
-potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, promovarea în funcţii superioare de execuţie se poate realiza numai prin concurs;
-la încetarea activităţii în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze - conform art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004;
-dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în modul invocat de recurent ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public;
-deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauze similare şi invocate de recurent nu au caracter obligatoriu;
-nu poate fi vorba de o discriminare a recurentului faţă de ceilalţi colegi ai săi care au obţinut câştig de cauză prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece, aşa cum rezultă din jurisprudenţa constată a C.E.D.O., nu orice tratament diferenţiat aplicat unor cazuri egale constituie discriminare, iar o violare a principiului egalităţii şi nediscriminării există numai atunci când nu există o motivare obiectivă sau rezonabilă.
Sesizată în procedura specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată şi examinând cauza în temeiul art. 304 C. proc. civ. şi în raport de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie retine că recursul de faţă (astfel cum a fost precizat cu ocazia dezbaterilor) este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Situaţia de fapt, mai exact evoluţia carierei profesionale a recurentului nu comportă discuţii, fiind evidenţiată de actele depuse la dosar şi necontestată de intimat.
Problema de drept care a generat acest litigiu este aceea dacă numirea ca procuror în cadrul D.N.A. are efecte în ce priveşte dobândirea gradului profesional corespunzător procurorului Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
D.N.A. este o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea P.N.A. (art 1 din OUG nr. 43/202, republicată).
Fără a face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. - în condiţiile şi conform procedurii reglementate iniţial de OUG nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată – şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în condiţiile şi după procedura reglementată iniţial de Legea nr. 92/1992 şi apoi de Legea nr. 303/2004 cu modificările şi completările ulterioare - Curtea reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (OUG nr. 43/2002) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi în cadrul unei proceduri derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 303/2004.
Procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă gradul profesional corespunzător şi, deci, nu poate fi primită susţinerea intimatului că este exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deşi sunt încadraţi ca procurori la acest parchet, exercită competenţe specifice uneia dintre direcţiile specializate şi sunt salarizaţi corespunzător acestui nivel.
Prin adoptarea OUG nr. 43/2002 este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării şi derogatorie de la regula generală a susţinerii unui concurs, avându-se în vedere specificul infracţiunilor asupra cărora D.N.A. are competenţă.
Această procedură specială nu reprezintă o încălcare a normelor legale privind promovarea, în condiţiile în care numirea în această structură presupune calităţi şi rezultate profesionale deosebite în combaterea infracţiunilor de corupţie.
În privinţa discriminării invocate prin întâmpinarea C.S.M., Curtea reţine că în cauza dedusă judecăţii nu operează o discriminare faţă de ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public.
C.E.D.O. a stabilit în mod constant că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
În speţă, justificarea obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii şi sancţionării faptelor de corupţie - obiective ce au stat la baza înfiinţării P.N.A. şi apoi prin reorganizare D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, iar justificarea rezonabilă constă în faptul că îndeplinind în parametrii stabiliţi prin lege, o funcţie în cadrul acestei structuri, procurorul numit la D.N.A. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi faptul că prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor".
Or, în cauză, este necontestat faptul că recurentul a fost numit în condiţiile OUG nr. 43/2002 la P.N.A., astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Cum în materia carierei şi drepturilor magistraţilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă instanţă, nu se poate face abstracţie de deciziile pronunţate anterior de această Curte şi prin care s-au admis cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la P.N.A.
Având ca argument şi Hotărârea C.E.D.O. în cauza B. împotriva României, în care se subliniază rolul pe care îl are Înalta Curte în eliminarea neîncrederii publicului în sistemul judiciar şi a incertitudinii jurisdicţionale, trebuie reţinut că în această materie instanţa supremă are o poziţie constantă.
O altă abordare ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudentă şi pe cale de consecinţă cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea cauza B. împotriva României, cauza P. împotriva României).
În acest context Curtea apreciază ca nelegală hotărârea recurată în ceea ce-l priveşte pe recurentul B.C.N. şi în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursul si va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., obligându-l pe acesta să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.C.N., împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. şi în consecinţă:
Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl priveşte pe recurent.
Admite cererea recurentului şi obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3013/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
