ICCJ. Decizia nr. 2973/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2973/2008
Dosar nr. 5761/2/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex", în calitate de reprezentant al lui D.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Naţional Pentru Evidenţa Persoanelor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la încadrarea lui D.I. în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor, iar, ulterior, să îi echivaleze gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare pe care le-a efectuat şi la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofiţer, de la data de la care avea acest drept şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că D.I. este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Hyperion, promoţia 1999, iar în raport de această împrejurare şi faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 pârâţilor le revenea obligaţia de a dispune încadrarea acestuia în gradul de ofiţer de la data absolvirii.
A mai susţinut că împărţirea poliţiştilor în două categorii, după nivelul studiilor nu este doar o posibilitate, condiţia studiilor necesare pentru încadrarea în cele două categorii fiind obligatorie şi suficientă, astfel încât are dreptul legal să fie încadrat în categoria profesională A - corpul ofiţerilor de poliţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2826 din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex", ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că D.I. este agent de poliţie şi absolvent în anul 1999 al Universităţii Hyperion - Facultatea de Drept.
A mai reţinut prima instanţă că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 14 alin. (1), din acelaşi act normativ, îi sunt aplicabile dispoziţiile art 73 alin. (7) din legea menţionată, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 29/2003 şi având în vedere faptul că agentul de poliţie a absolvit studiile superioare în anul 2005, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 360/2002, reiese că acesta îndeplineşte condiţiile pentru a participa la un concurs pentru ocuparea unui post de ofiţer de poliţie.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 conţin menţiuni exprese şi imperative referitoare la modalitatea în care un agent de poliţie poate ocupa un post de ofiţer de poliţie, respectiv condiţia absolvirii unei instituţii de învăţământ superior, condiţia existenţei unui post vacant de ofiţer şi condiţia susţinerii unui concurs organizat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 360/2002 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 300/2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul, care a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor să dispună încadrarea numitului D.I. ca ofiţer de poliţie, în categoria A, cu gradul profesional corespunzător studiilor şi vechimii în muncă.
În motivare, recurentul-reclamant a formulat critici pe care le-a subsumat cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut şi interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 14 alin. (1) precum şi pe cele ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, expresia din lege „pot proveni" instituind o obligaţie pentru autorităţile pârâte, legiuitorul nelăsând la aprecierea subiectivă a angajatorului care dintre agenţii de poliţie să fie încadraţi ca ofiţeri de poliţie şi care nu.
Intimatul-pârât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs indicat, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc.civ, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C.proc.civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin OUG nr. 89 din 2 octombrie 2003, au fost aduse mai multe modificări şi completări Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Potrivit art. 73 alin. (7) din legea modificată, agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi.
Rezultă, aşadar, că reglementarea în vigoare la data depunerii cererii de avansare de către reclamant a condiţionat ocuparea unor posturi de ofiţeri vacante de către agenţii de poliţie care au studii superioare, de participarea la un concurs organizat în baza acestei legi, astfel cum corect a stabilit instanţa de fond.
Noua reglementare legală nu a consacrat un drept al absolvenţilor de studii superioare care îndeplinesc funcţia de agent de poliţie de a fi trecuţi în corpul ofiţerilor, fără concurs, ca urmare a unei simple cereri, aşa încât, în prezentul litigiu, acţiunea formulată de reclamant nu putea fi admisă.
Instanţa de control judiciar apreciază că celelalte susţineri ale recurentului nu prezintă relevanţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ nu este fondat şi că nu sunt incidente motive de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.civ, raportat la art. 304 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (2) C.proc.civ, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex", împotriva sentinţei civile nr. 2826 din 13 noiembrie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2972/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2977/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
