ICCJ. Decizia nr. 2974/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2974/2008
Dosar nr. 16233/3/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 mai 2007, reclamanta L.M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. B4/407/2007 emisă de pârâta U.M. 02515/K Bucureşti privind concedierea sa din funcţia publică de referent.
Reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei emise de pârâtă, arătând că eliberarea sa din funcţie nu a fost justificată prin reorganizarea activităţii unităţii militare sau reducerea personalului angajat, fiind dispusă numai faţă de persoanele cu studii medii.
Prin sentinţa civilă nr. 2687 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, reţinând că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, în condiţiile în care reclamanta nu s-a adresat pârâtei sau Ministerului Apărării cu o cerere de anulare a deciziei de concediere înainte de sesizarea instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura juridică şi neîndoielnică a acestuia.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a calificat în mod greşit Decizia de concediere nr. B/4/407/2007 ca fiind un act administrativ supus prevederilor Legii nr. 554/2004 în privinţa căilor de contestare în justiţie, deşi aceasta reprezintă o decizie de desfacere a contractului individual de muncă, pentru care sunt aplicabile prevederile din legislaţia muncii.
Din aceste considerente, recurenta a arătat că nu avea obligaţia îndeplinirii procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată şi în consecinţă, a fost greşit admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.
Conform art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 dispoziţia de eliberare din funcţie reprezintă un act administrativ de stingere a raporturilor de serviciu şi ca urmare, acest act juridic este supus controlului de legalitate exercitat în procedura contenciosului administrativ reglementată în Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a stabilit corect natura juridică a deciziei contestate de recurenta-reclamantă, reţinând că actul de eliberare a acesteia din funcţia publică deţinută este un act administrativ cu caracter individual, pentru care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
De altfel, recurenta-reclamantă nu a contestat această calificare juridică dată deciziei de concediere a sa prin sentinţa civilă nr. 495 din 19 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sentinţă prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ.
Recurenta-reclamantă nu a exercitat căile de atac împotriva acestei hotărâri pronunţată de instanţa specializată în soluţionarea conflictelor de muncă şi la instanţa de contencios administrativ nu a formulat apărări privind exceptarea actului dedus judecăţii de la regimul juridic prevăzut în Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră nelegale şi netemeinice, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Formularea „în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004" impune aplicarea dispoziţiilor art. 7 din această lege, potrivit cărora, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă impusă de legea specială, aplicabilă raportului juridic dintre părţi, astfel că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este legală şi temeinică.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.M., împotriva sentinţei civile nr. 2687 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2992/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
