ICCJ. Decizia nr. 2992/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2992/2008
Dosar nr. 27/42/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2007 şi precizată prin cererea depusă la 31 ianuarie 2008, reclamantul C.V.M. a solicitat obligarea pârâtei Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţie să execute Decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul de a-i acorda drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999 şi să-i plătească daune morale şi materiale în cuantum de 20.000 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 28CC din 29 februarie 2008, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a autorităţii pârâte.
Instanţa de fond a avut în vedere că pârâta a executat hotărârea judecătorească irevocabilă menţionată de reclamant şi în acest sens, a emis Decizia din 25 ianuarie 2007 prin care a respins cererea acestuia de acordare a drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
În consecinţă, s-a reţinut că Decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a fost adusă la îndeplinire de către pârâtă şi că în cazul în care reclamantul era nemulţumit de refuzul recunoaşterii calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, acesta avea posibilitatea să conteste în instanţă actul administrativ din 25 ianuarie 2007, prin care a fost respinsă cererea sa.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată ulterior.
Recurentul a susţinut că în termen de 30 de zile de la pronunţarea Deciziei nr. 50 din 11 ianuarie 2006, comisia pârâtă nu a emis actul administrativ pentru acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999, situaţie în care trebuia obligată la despăgubiri în sumă de 50.000 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a constatat corect că intimata-pârâtă Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei a procedat la executarea Deciziei nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost obligată să soluţioneze cererea formulată în nume propriu de recurentul-reclamant privind acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
În executarea acestei hotărâri judecătoreşti irevocabile, intimata-pârâtă a întocmit Decizia din 25 ianuarie 2007, prin care a respins cererea recurentului-reclamant, iar acesta avea posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată dacă aprecia că este nelegal refuzul acordării drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
În consecinţă, nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea despăgubirilor solicitate prin acţiune, deoarece obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost executată, iar depăşirea termenului de 30 de zile pentru soluţionarea cererii formulate în nume propriu de recurentul-reclamant s-a datorat exclusiv acestuia, care nu s-a conformat solicitărilor adresate, nu a comunicat relaţiile necesare şi nu a indicat unităţile de învăţământ de la care a fost exmatriculat.
Instanţa de fond a stabilit în mod judicios că nu se poate reţine culpa intimatei-pârâte pentru depăşirea termenului legal de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, astfel încât nu sunt îndeplinire cerinţele prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru obligarea acesteia la plata daunelor morale şi materiale pretinse de recurentul-reclamant.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei recurate, se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V.M., împotriva sentinţei civile nr. 28 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2974/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3003/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
