ICCJ. Decizia nr. 3031/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3031/22008
Dosar nr.2123/33/2007
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21459 din 27 iunie 2007 şi obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de refugiat, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică şi nelegală întrucât, prin probatoriul administrat, a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege.
A susţinut reclamanta că, din înscrisurile prezentate şi din declaraţiile martorilor rezultă că a fost nevoită să se refugieze datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena, astfel încât pârâta trebuia să reţină calitatea sa de persoană îndreptăţită la beneficiul Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că probatoriului administrat în cauză, respectiv acte de stare civilă şi declaraţiile martorilor audiaţi în mod nemijlocit, atestă cu caracter unitar faptul că reclamanta, împreună cu familia acesteia, au părăsit localitatea de domiciliu, Sîntejude şi s-au refugiat în localitatea Mociu, ca urmare a tratamentului la care au fost supuşi de către jandarmii maghiari.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat argumentele aduse împotriva martorilor, iar că, în concordanţă cu prevederile legale, ar fi fost necesare două surse de informaţie care să indice aceleaşi date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Or, susţine recurenta, datele furnizate de către cei doi martori în cauza dedusă judecăţii sunt insuficiente şi contradictorii.
Astfel, din declaraţia martorului B.I. rezultă traseul de refugiu Santejude - Geaca, nicidecum Mociu, lipsind data de început şi de sfârşit a refugiului, acesta susţinând că s-a reîntâlnit cu reclamantul în Santejude, deşi martorul a revenit în Sântioana.
De asemenea, susţine recurenta, martorul F.I. declară ca început al perioadei de refugiu primăvara anului 1940, perioadă ce excede celei prevăzute de actul normativ, deşi în faţa notarului declarase ca început al refugiului luna octombrie a anului 1940, neindicând însă data de sfârşit.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, declaraţiile martorilor B.I. şi F.I. audiaţi nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Totodată, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei în ce priveşte existenţa unor date contradictorii nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, probatoriul administrat atestă cu caracter unitar refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice suferite, iar, pe de altă parte, aspectele relevate ţin de imposibilitatea relatării cu acurateţe a unor evenimente după trecerea unui interval de timp atât de îndelungat.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 78 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3057/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
