ICCJ. Decizia nr. 3107/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3107/2008
Dosar nr. 40/33/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2008, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21823 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a dovedit că, împreună cu familia, s-au refugiat din localitatea de domiciliu în Turda, în perioada septembrie 1942 – martie 1945 datorită persecuţiilor etnice exercitate de către autorităţile de ocupaţie instaurate în Ardealul de Nord după Dictalul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 244 din 25 februarie 2008 a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 21 octombrie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă că, în mod eronat, prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea exclusiv pe declaraţiile unor martori, în absenţa şi a unor alte surse de informaţie care să indice aceleaşi date, ţinând cont şi de faptul că intervalul şi împrejurările refugiului nu au fost indicate detaliat de ambii martori.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta - pârâtă susţine că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile autentice şi judiciare ale martorilor R.P. şi L.N., coroborate cu actele de stare civilă ale reclamantului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în luna octombrie 1942, intimatul - reclamant împreună cu mama sa, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Sardu, comuna Sînpaul, în localitatea Turda, judeţul Cluj, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice asupra populaţiei române din Ardealul de Nord, de către trupele maghiare de ocupaţie.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 244 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3108/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
