ICCJ. Decizia nr. 3105/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3105/2008
Dosar nr. 2225/1/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 24 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2132 din 2 august 2006 emisă de pârâtă, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 iunie 1944 – 1 decembrie 1944.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi cu Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, precum şi cu faptul că reclamanta s-a născut la data de 10 iunie 1944, în localitatea unde părinţii săi se refugiaseră datorită persecuţiilor etnice exercitate de către autorităţile de ocupaţie instaurate în Ardealul de Nord după Dictatul de la Viena.
Recursul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2995 din 12 iunie 2007.
La data de 28 ianuarie 2008, reclamanta M.F. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa nr. 24 din 2 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul stabilirii drepturilor până la 6 martie 1945, în loc de 1 decembrie 1944, cum a acordat instanţa.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 1 din 31 ianuarie 2008 a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reţinând că, faţă de probele administrate, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Împotriva încheierii menţionate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M.F.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a omis să cerceteze precizările sale din acţiune, potrivit cărora reîntoarcerea sa din refugiu, împreună cu părinţii şi surorile a avut loc în luna aprilie 1945 şi a arătat că declaraţiile celor doi martori cu privire la data reîntoarcerii sunt eronate.
Recurenta a menţionat că înţelege să facă dovada acestor susţineri cu hotărârile surorilor sale, prin care li s-au recunoscut şi acordat acestora drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 octombrie 1942 – 6 martie 1945.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Solicitarea formulată de recurenta - reclamantă privind modificarea perioadei pentru care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu poate fi încadrată în dispoziţiile legale mai sus citate, având în vedere că, deşi, într-adevăr, aceasta a indicat în acţiune ca sfârşit al perioadei refugiului luna aprilie 1945, din singurele probe administrate la dosar, pe care le-a adus însăşi reclamanta în sprijinul acţiunii, respectiv cele două declaraţii autentice ale martorilor, rezultă că părinţii acesteia au fost refugiaţi în perioada noiembrie 1942 – decembrie 1944.
Având în vedere aceste unice dovezi şi ţinând cont de faptul că, inclusiv în cererea adresată Casei Judeţene de Pensii Sibiu, recurenta - reclamantă a specificat că părinţii săi au fost refugiaţi până în luna decembrie 1944 şi că ea însăşi s-a născut şi a locuit „până în luna decembrie 1944 în condiţiile precare de refugiaţi", rezultă că instanţa de fond nu a comis nicio eroare materială sau de alt fel, sentinţa pronunţată în cauză fiind în concordanţă cu dovezile aflate la dosar.
Cât priveşte hotărârile prin care surorilor reclamantei li s-au recunoscut şi acordat drepturile respective pentru o perioadă de refugiu mai mare, acestea nu au fost depuse nici în faza judecăţii în primă instanţă şi nici în recurs, reclamanta nu a făcut nici măcar o referire la aceste probe şi nici nu a formulat recurs.
Dat fiind că, prin încheierea contestată, s-a stabilit în mod corect că nu sunt incidente prevederile art. 281 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.F. împotriva Încheierii nr. 1 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3101/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3106/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
