ICCJ. Decizia nr. 3560/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3560/2008
Dosar nr. 7997/2/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul A.Y. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I., plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 5531/2/2007.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 2345 din 2 octombrie 2007 pronunţată în dosarul amintit, i s-a dat câştig de cauză, astfel că plata cheltuielilor de judecată pentru litigiul respectiv se justifică.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului A.Y., obligând pârâtul O.R.I. să-i plătească reclamantului suma de 8.000 lei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit că a câştigat procesul respectiv şi că a efectuat cheltuieli în cuantum de 8.000 lei, potrivit facturii depuse la dosar.
Totodată, s-a mai reţinut faptul că procesul respectiv avea o importanţă deosebită pentru reclamant, deoarece, în situaţia în care nu s-ar fi dispus anularea unei decizii de returnare emisă de pârât, reclamantul ar fi fost obligat să părăsească teritoriul României.
Instanţa de fond a mai reţinut faptul că suma plătită de reclamant drept onorariu de avocat nu trebuie analizată după numărul de termene de judecată acordate, ci în raport cu importanţa obiectului cauzei şi complexitatea acesteia, precum şi cu modul în care apărătorul ales a înţeles să formuleze apărarea. În speţă, s-a remarcat faptul că s-a impus efectuarea unei analize ample şi detaliate a situaţiei de fapt, precum şi a temeiurilor care impuneau admiterea acţiunii.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul O.R.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul consideră că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
În primul rând, se face aprecierea că factura depusă la dosarul cauzei nu este semnată de reclamant, ci de o terţă persoană. Se arată că onorariul de avocat a fost achitat de societatea angajatoare, SC A.C. SRL şi nu de către reclamant, motiv pentru care consideră că instituţia pârâtă nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli ce nu au fost efectuate de către reclamant.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, recurentul apreciază că suma acordată este disproporţionat de mare în raport cu munca efectuată de avocat. Consideră că, faţă de perioada redusă de timp în care s-a desfăşurat procesul, numărul mic de termene acordate, precum şi faţă de împrejurarea că nu au fost invocate excepţii procedurale, cauza nu a avut un grad ridicat de dificultate, care să justifice onorariul plătit.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 51/2005, onorariul avocatului se stabileşte, prin negociere, între apărător şi client, la finalul procesului partea care cade în pretenţii trebuind să suporte şi cheltuielile efectuate pentru angajarea unui avocat.
Art. 274 alin. (3) C. proc. civ. prevede că „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Având în vedere că, în cadrul raportului juridic procesual, cuantumul cheltuielilor de judecată reprezintă un element esenţial, iar onorariul avocaţial constituie, de regulă, o parte importantă a acestora, precum şi faptul că prevederile contractului de asistenţă juridică încheiat între avocat şi client nu sunt opozabile terţilor, instanţele pot micşora nu onorariul de avocat stabilit prin contractul de asistenţă juridică încheiat, ci cuantumul sumei care va fi inclusă în cheltuielile de judecată cu acest titlu. În acest fel, nu se poate considera că raportul de asistenţă juridică este stânjenit sau controlat, direct sau indirect.
De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 401/2005, a statuat drept constituţionale prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
În cauză, se observă că, potrivit facturii existente la dosarul de fond, avocatul B.G.A. a încasat de la reclamantul A.Y., drept onorariu de avocat, pentru reprezentarea în faţa Curţii de Apel Bucureşti, suma de 8.000 lei.
Cauza, care a făcut obiectul dosarului nr. 5531/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrată la instanţă la data de 31 iulie 2007, i s-au stabilit două termene de judecată, la 4 septembrie 2007 şi 18 septembrie 2007, după care pronunţarea s-a amânat la 2 octombrie 2007.
Analizând în ansamblu complexitatea dosarului, perioada de aproximativ 2 luni în care s-a aflat pe rolul instanţei de judecată şi numărul de termene stabilite care au impus prezenţa avocatului, Înalta Curte apreciază că onorariul de avocat pretins drept cheltuieli de judecată este exagerat şi disproporţionat.
Nu se poate pretinde părţii care a pierdut un proces să suporte un onorariu de avocat pe care partea care a câştigat procesul a înţeles să-l stabilească, prin negociere, la un nivel nejustificat de ridicat.
Prin urmare, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată, diminuându-se suma acordată drept cheltuieli de judecată reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.R.I. împotriva sentinţei civile nr. 10 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 8.000 lei la 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3558/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3610/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
