ICCJ. Decizia nr. 3553/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3553/2008
Dosar nr. 4591/2/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 iunie 2007, reclamanţii B.B., I.C., D.Ş., M.E., D.V., P.E.M., S.O.S., O.D., C.E., B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C., în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L. au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au calitatea de funcţionari publici în cadrul pârâtului, fost M.I.E. şi, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, au dreptul anual la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Reclamanţii au mai arătat că aplicarea dispoziţiilor privitoare la prima de concediu a fost suspendată succesiv prin acte normative care şi-au încetat aplicabilitatea.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Intervenienţii C.V., B.C., B.A.E., G.P.T., B.M., L.C.E., au formulat cerere de intervenţie în interes propriu (principală) prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L., obligarea acestuia la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 pentru aceleaşi motive arătate de reclamanţi. Pârâtul M.D.L.P.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei plângerii administrative prealabile.
Prin sentinţa civilă nr. 2669 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile. A admis acţiunea formulată de reclamanţii B.B., I.C., D.Ş., M.E., D.V., P.E.M., S.O.S., O.D., C.E., B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C. şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii C.V., B.C., B.A.E., G.P.T., B.M., L.C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L.
A obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata către reclamanţi şi intervenienţi a drepturilor băneşti, reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A obligat pârâtul la plata către reclamanţi şi intervenienţi a sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că excepţia lipsei procedurii administrative prealabile este neîntemeiată, deoarece temeiul acţiunii reclamanţilor şi intervenienţilor este art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
S-a precizat că Legea nr. 188/1999 face trimitere la instanţa de contencios administrativ şi nu la legea contenciosului administrativ.
În legătură cu dreptul reclamanţilor şi intervenienţilor la prima de concediu, instanţa a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Suspendarea aplicării acestor dispoziţii legale, pentru un interval de timp, nu echivalează cu abrogarea sau anularea acestora.
Prin suspendare, dreptul la prima de concediu, care se naşte anual în raportul de funcţie al funcţionarului public, nu este afectat în existenţa sa, fiind amânată doar acordarea acestui drept până la încetarea perioadei de suspendare.
Din adeverinţele depuse la dosarul cauzei de către reclamanţi şi intervenienţi, emise de pârât, s-a reţinut că aceştia au calitatea de funcţionari publici în intervalul pentru care s-au solicitat drepturile băneşti în litigiu.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs M.D.L.P.L., solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect, odată cu apariţia OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007.
Recurentul a solicitat şi diminuarea cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond, susţinând că acestea sunt nejustificat de mari raportat la obiectul şi complexitatea cauzei.
S-a precizat şi faptul că ministerul ar fi putut da curs solicitărilor reclamanţilor şi intervenienţilor doar în situaţia în care sumele privind plata primelor de concediu ar fi fost incluse în bugetul instituţiei recurente, fapt care nu s-a întâmplat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor juridice aplicabile, se constată că recursul este întemeiat, în sensul ce urmează a fi prezentat.
Obiectul cauzei de faţă îl constituie obligarea M.D.L.P.L. la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 pentru o serie de funcţionari publici din cadrul ministerului pârât.
Se reţine faptul că prin OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 a fost aprobată plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Actul normativ menţionat prevede şi modul de eşalonare a plăţii drepturilor în litigiu pe parcursul anului 2008.
În acest mod, independent de hotărârea judecătorească pronunţată în cauză, s-a acceptat faptul că solicitările reclamanţilor sunt întemeiate.
În ceea ce priveşte obligarea M.D.L.P.L. la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi şi intervenienţi, Înalta Curte apreciază că suma stabilită de instanţa de fond este nejustificat de mare în raport de obiectul şi complexitatea cauzei şi de faptul că dosarul a fost soluţionat în 2 termene.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., „judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis şi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul că va fi redus cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârât, de la 6.000 lei la 1.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul M.D.L.P.L.împotriva sentinţei civile nr. 2669 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 6.000 lei la 1.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3555/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
