ICCJ. Decizia nr. 3835/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2005, reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea deciziei din 26 mai 2005.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, pârâtul a dispus în mod nelegal sancționare sa cu amendă în cuantum de 137.666,5 ron pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, fapta reținută în sarcina sa fiind o înțelegere verticală, care constă în negocierea condițiilor comerciale și a tarifelor de către A.A.O.P.F.R. cu administrația portuară în numele membrilor asociației.
A mai arătat că, singurul document reținut de autoritatea de concurență referitor la vinovăția sa este protocolul din data de 1 octombrie 1999 încheiat cu A.A.O.P.F.R., iar investigația s-a declanșat la mai mult de 6 ani de la încheierea acestui act și s-a încheiat într-un anumit context, nefiind niciodată transpus în practică.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1951 din 23 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere protocolul din 1 octombrie 1999 încheiat de reclamantă cu A.A.O.P.F.R. cât și celelalte documente, din care rezultă încheierea unor înțelegeri pe verticală cu A.A.O.P.F.R., caracterul continuu al negocierilor colective purtate de A.A.O.P.F.R. cu administrațiile portuare, ceea ce reprezintă practică anticoncurențială, neputându-se reține teza reclamantei că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței ar incrimina numai înțelegerile pe orizontală.
Recursul declarat de reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2836 din 31 mai 2007, reținându-se, în esență, că instanța de fond a stabilit în mod corect încălcarea de către recurentă a Legii nr. 21/1996, hotărârea atacată fiind motivată conform art. 261 C. proc. civ.
Cât privește nepronunțarea instanței asupra unor dovezi, înalta Curte a apreciat că acestea nu au fost indicate, inclusiv din punct de vedere al relevanței lor.
S-a mai menționat, de asemenea, că nu poate fi reținută nici pretinsa prescriere a aplicării sancțiunii de către Consiliul Concurenței.
împotriva Deciziei nr. 2836 din 31 mai 2007, recurenta - reclamantă a promovat contestație în anulare în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1604 din 11 aprilie 2008, așa cum a fost completată prin încheierea din 19 iunie 2008, a admis contestația în anulare, a desființat decizia atacată și a dispus rejudecarea recursului declarat de reclamanta CN A.P.D.F. SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1951/2005 a Curții de Apel București.
în considerentele deciziei pronunțate s-a reținut faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze aspectele legate de prescripția invocată referitoare la aplicarea sancțiunii (în aplicarea prevederilor art. 3041 și art. 129 C. proc. civ.) și printr-o formulă laconică a menționat că nu poate fi reținută nici pretinsa prescriere a aplicării sancțiunii, fără a se preciza însă motivele, ceea ce echivalează cu necercetarea motivului de recurs.
La rejudecarea recursului Consiliul Concurenței a formulat o completare la întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulat de CN A.P.D.F. SA Giurgiu.
în rejudecarea recursului declarat de CN A.P.D.F. SA Giurgiu, înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
în recurs au fost invocate mai multe motive de nelegalitate a hotărârii instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei - recurente de anularea a deciziei nr. 95 din 26 mai 2005 a Consiliului Concurenței.
Primul motiv de recurs nu este legat de aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină va fi respins pentru că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și a arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care a înlăturat susținerile reclamantei.
Și motivul de recurs referitor la aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi respins pentru că în hotărârea atacată s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 21/1996, legea concurenței.
Atât în fața instanței de fond cât și a celei de recurs, recurenta recunoaște încheierea în anul 1999 a unui Protocol prin care a acordat unele reduceri la tarifele portuare aplicate societăților membre ale asociației și că asociația A.A.O.P.F.R. a negociat cu fiecare administrație facilitățile egale pentru fiecare membru asociat deși această asociație ar fi trebuit să se limiteze la atribuțiile ce îi reveneau potrivit statului.
Vor fi înlăturate și mențiunile potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 s-ar referi numai la înțelegerile "pe orizontală" pentru că prin lege nu se face o asemenea distincție.
Legea sancționează orice acțiune care încearcă să restricționeze, să restrângă comportamentul unor agenți economici ce interacționează și sunt considerate practici anticoncurențiale. în speță a fost sancționată pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 tocmai fapta reclamantei de a negocia cu A.A.O.P.F.R. nivelul tarifelor pentru serviciile prestate membrilor asociației pentru că prin aceasta se elimină cel mai important element al concurenței - prețul - care poate fi altul dacă ar rezulta din negocieri individuale.
Va fi respins și motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra unor dovezi administrate deoarece s-a făcut referire la probele administrate de către părți, iar faptul că s-a depus la dosar H.G. nr. 50/1998, adică un act normativ, nu înseamnă că instanța de fond trebuia să rețină aplicarea acestuia.
Referitor la intervenirea prescripției dreptului Consiliului Concurenței de a aplica amenda, așa cum a reținut și instanța de fond, aceste susțineri vor fi respinse.
Chiar dacă s-a avut în vedere Protocolul încheiat la 2 octombrie 1999, acesta nu a fost singurul document pentru că s-au depus înscrisuri din care rezultă că și în anul 2003, 2004 se negociau tarifele ceea ce dovedește caracterul continuu al faptelor anticoncurențiale care au fost curmate numai prin intervenția Consiliului Concurenței.
Pentru că au avut caracter de continuitate, termenul de 5 ani de prescripție a fost respectat.
Apreciind că soluția instanței de fond a fost legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4224/2008. Contencios → |
|---|
