ICCJ. Decizia nr. 4069/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28 septembrie 2007, reclamantul S.F.P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.S.P. București și Ministerul Sănătății Publice, obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că primele de vacanță sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (2) devenit art. 34, după republicare, din Legea nr. 188/1999, astfel încât în mod nejustificat s-a refuzat plata acestor prime către funcționarii publici din cadrul autorității pârâte. S-a mai arătat că suspendarea acordării drepturilor respective prin legile bugetare nu echivalează cu o anulare a drepturilor în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3123 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.F.P.S., în contradictoriu cu pârâții A.S.P. București și Ministerul Sănătății Publice.
A obligat pârâții la plata contravalorii primei de concediu aferentă perioadei 2001-2006, actualizată cu rata inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privitoare la acordarea primelor de vacanță a fost suspendată anual prin legile bugetare, însă suspendarea nu echivalează cu anularea drepturilor respective, întrucât este vorba de drepturi legal câștigate.
S-a mai reținut faptul că, după încetarea efectelor actelor de suspendare, se impunea plata retroactivă a dreptului la prima de vacanță și în consecință, acțiunea reclamantului este întemeiată.
împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice.
în motivarea recursului au fost reiterate excepțiile prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice.
De asemenea, s-a susținut faptul că instanța de fond a admis acțiunea și a dispus plata primelor de vacanță pentru toți reclamanții, fără să verifice dacă toți au avut raporturi de serviciu pentru întreaga perioadă. în acest sens, s-a menționat că pentru anul 2006 unii din reclamanți, deși au avut raporturi cu Ministerul Sănătății Publice, acestea nu au avut loc pentru întreg anul, motiv pentru care primele de vacanță ar fi trebuit acordate proporțional cu perioada lucrată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice aplicabile în cauză se constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că funcționarii publici din anexa la acțiune sunt îndreptățiți la primele de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, conform art. 166 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, suspendările dispuse în legile bugetului din fiecare an încetându-și aplicabilitatea.
Dreptul la prima de concediu a devenit actual după încetarea suspendării executării acestuia la 31 decembrie 2006, întrucât Legea nr. 486/2006 care a aprobat bugetul pentru anul 2007 nu a mai suspendat acest drept.
în acest sens, normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Astfel, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, și ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
în mod întemeiat, reclamantul s-a îndreptat cu pretenții către cei doi pârâți, astfel:
- către A.S.P. a municipiului București, întrucât funcționarii publici reclamanți se află în raporturi directe de serviciu cu această instituție;
- către Ministerul Sănătății Publice, pentru că este ordonator principal de credite și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică ce aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al A.S.P.M.B.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de S.F.P.S. și a dispus plata primelor de vacanță pentru toți reclamanții prevăzuți în Anexa la acțiune, care cuprinde toți membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, fără să verifice dacă toți funcționarii publici respectivi au avut raporturi de serviciu pentru întreaga perioadă prevăzută în anexa acțiunii.
întrucât pentru anul 2006 unii dintre reclamanți nu au avut raporturi de muncă cu pârâții pentru întreg anul, se impunea ca primele de vacanță să fie acordate proporțional cu perioada efectiv lucrată.
în consecință, având în vedere motivele expuse, recursul declarat în cauză a fost admis și modificată sentința atacată, în sensul că prima de vacanță va fi acordată în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant din Anexa la acțiune.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3835/2008. Contencios → |
|---|
