ICCJ. Decizia nr. 3850/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3850/2008
Dosar nr. 6200/2/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile conexe, înregistrate la data de 16 iunie 2006 şi la data de 3 ianuarie 2007, reclamanta A. KFT Budapesta, Ungaria, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.:
- anularea adresei din 20 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi a Deciziei nr. 3219 din 29 noiembrie 2005, iar pe fond admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 şi constatarea inexistenţei în sarcina reclamantei a obligaţiei de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA;
- anularea Deciziei nr. 251 din 19 ianuarie 2006, emisă de pârâtă, de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Ordonanţei nr. 698 din 20 decembrie 2005 şi, în consecinţă, anularea acesteia din urmă;
- anularea Deciziei nr. 957 din 19 aprilie 2006, emisă de C.N.V.M. şi în consecinţă, anularea Deciziilor nr. 531 din 20 februarie 2006, nr. 609 din 2 martie 2006, nr. 706 din 21 martie 2006 şi a Ordonanţelor C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006, nr. 169 din 2 martie 2006;
- anularea Deciziei nr. 1179 din 22 mai 2006 emisă de C.N.V.M. şi, în consecinţă, anularea deciziilor C.N.V.M. nr. 824 din 4 aprilie 2006, şi 953 din 19 aprilie 2006.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Ordonanţa nr. 255 din 20 iunie 2005, (necomunicată), pârâta a reţinut acţiunea concertată a societăţilor din Ungaria A. KFT, E. RT, H.l.K. KFT, cu privire la acţiunile SC P.V. SA şi a dispus. obligarea celor trei societăţi la iniţierea unei oferte de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, precum şi suspendarea drepturilor de vot excedentare pragului de 33%, din deţinerile cumulate aparţinând acestor societăţi.
La 30 iunie 2005, reclamanta a înaintat către C.N.V.M. cererea de autorizare a ofertei publice de preluare obligatorie, cerere aprobată prin Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, prin care oferta a fost autorizată să se deruleze în intervalul 6 - 26 octombrie 2005, la un preţ de 1,81 ron/acţiune, preţ stabilit conform art. 204 alin. (1) din Legea 297/2004.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie acţionarul B.I. Limited, iar prin Decizia nr. 2926 din 28 octombrie 2005. pârâta a respins contestaţia reţinând aplicabilitatea art. 204 alin. (1) din Legea 297/2004, privind piaţa de capital, art. 57 alin. (3) şi art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, apreciind că, preţul aferent tranzacţiilor este singurul preţ de referinţă în determinarea preţului ofertei, atâta vreme cât unul dintre acţionarii care au acţionat concertat a efectuat tranzacţii prin care a dobândit acţiuni ale emitentului, în intervalul de 12 luni, anterioare iniţierii ofertei.
Prin Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, C.N.V.M. a suspendat însă oferta publică de preluare obligatorie şi din oficiu, a dispus reevaluarea preţului acţiunilor SC P.V. SA de către un evaluator independent, iar în urma expertizei a rezultat un preţ maximal de 17,79 ron/acţiune.
Prin Decizia nr. 3211 din 29 noiembrie 2005, C.N.V.M. a suspendat de la tranzacţionarea pe piaţă a acţiunilor SC P.V. SA, începând cu 29 noiembrie 2005, prin Decizia nr. 3212 din aceeaşi dată, a obligat reclamanta la depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică cu privire la preţ, iar prin Decizia nr. 3219 din 29 noiembrie 2005, a suspendat derularea ofertei publice de preluare obligatorie pe o perioadă de 10 zile, în vederea depunerii amendamentului privind noul preţ de ofertă.
La 21 decembrie 2005, reclamanta a formulat contestaţie împotriva măsurilor menţionate anterior, iar prin adresa din 20 ianuarie 2006, C.N.V.M. a comunicat societăţii Decizia nr. 251 din 19 ianuarie 2006, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Deciziei nr. 698 din 20 decembrie 2005, şi a comunicat faptul că în privinţa contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2006, aceasta nu reprezintă o contestaţie în înţelesul Legii 554/2004.
Ulterior, prin decizii succesive, pârâta a dispus suspendarea derulării ofertei publice de preluare, întrucât reclamanta nu a depus amendamentul privind preţul, iar, ulterior, prin Ordonanţele nr. 698 din 20 decembrie 2005, 96 din 7 februarie 2006, a dispus sancţionarea societăţii pentru aceeaşi faptă.
Arată reclamanta că înţelege să invoce excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2001, (abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006), în raport cu dispoziţiile art. 204 din Legea 297/2004, întrucât acesta depăşeşte, completează şi înlătură cadrul instituit prin lege. Astfel, Legea 297/2004, prin dispoziţiile art. 204 stabileşte limitativ care sunt criteriile de determinare a preţului, respectiv că preţul ofertei va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant, sau de persoanele cu care acesta acţionează concertat în perioada de 12 luni, anterioară ofertei.
Or, prin dispoziţiile art. 68 alin. (3) din regulament, se introduce o situaţie suplimentară, respectiv aprecierea unilaterală a C.N.V.M. că cel mai mare preţ plătit de către ofertant, sau de către persoane cu care acţionează concertat în intervalul de 12 luni, anterior ofertei, este de natură a influenţa corectitudinea preţului în cadrul ofertei.
Pe de altă parte, Legea 297/2004, permite C.N.V.M. să intervină asupra modului de determinare a preţului, doar în situaţia în care nu au existat tranzacţii efectuate de către ofertant sau persoanele cu care acesta a acţionat concertat în cele 12 luni anterioare ofertei.
Prin regulament însă, C.N.V.M. îşi extinde prerogativele atunci când consideră că preţul ofertei este incorect.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că nu avea obligaţia impusă prin Decizia nr. 3112 din 29 noiembrie 2005, de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie, având în vedere dispoziţiile art. 203 alin. (3) şi (4) din Legea 297/2004, şi faptul că deţinerile celor trei acţionari la intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004, totalizau 35,9%, iar obligaţia de a iniţia o ofertă publică de preluare obligatorie ar fi putut fi stabilită în sarcina acesteia, doar în măsura în care deţinerile lor cumulate ar fi depăşit pragul de 50%. Totodată, tranzacţiile, prin care cele trei societăţi din Ungaria au acumulat aceste deţineri, sunt legale.
Arată reclamanta că obligarea sa la depunerea unui amendament la documentele ofertei în raport de preţul stabilit în expertiza realizată de către SC E.E. SRL este nelegală, având în vedere dispoziţiile art. 179/1 din Legea 297/2004, care oferă dreptul, celui care a iniţiat oferta, de a depune amendament la documentele iniţiale, nu şi o obligaţie în acest sens, astfel încât C.N.V.M. nu avea posibilitatea legală de a obliga în mod unilateral reclamanta să depună un amendament.
Pârâta nu avea posibilitatea de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei, ci de a solicita modificarea acestor condiţii, întrucât nu există un temei legal pentru asemenea măsură.
De asemenea, nelegale sunt şi deciziile de suspendare a ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, întrucât reclamanta şi celelalte două societăţi nu aveau o obligaţie legală de a derula o asemenea ofertă, întrucât deţineau doar 35,9% din capitalul social a SC P.V. SA la momentul intrării în vigoare a Legii 297/2004.
Pe de altă parte, în considerarea dispoziţiilor art. 2, art. 7 şi art. 9 alin (1) din Statutul C.N.V.M., nu există niciun fundament legal care să îndreptăţească pârâta la aplicarea măsurii suspendării ofertei publice de preluare obligatorie, cu atât mai mult cu cât, nu s-a reţinut existenţa unor indicii temeinice privind încălcarea prevederilor legii şi a reglementărilor emise de C.N.V.M., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 180 lit. b) din Legea 297/2004.
Ordonanţele prin care s-a dispus sancţionarea graduală a reclamantei pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare obligatorie, sunt de asemenea, nelegale, întrucât fapta contravenţională indicată nu există, iar sancţiunile aplicate au caracter cumulativ.
De asemenea, doar încălcarea unor dispoziţii ale legii 297/2004, poate constitui contravenţie, nu şi o obligaţie impusă de C.N.V.M., printr-un act individual, ca în cazul reclamantei.
Totodată, pentru aceeaşi contravenţie, reclamanta a fost sancţionată de mai multe ori, încălcându-se principiul impus prin dispoziţiile art. 5 alin. (7) din OG nr. 2/2000.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2, art. 3 din Legea 297/2004, art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 109 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3370 din 19 decembrie 2007, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., ca neîntemeiată şi a respins şi acţiunea, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia de nelegalitate invocată, instanţa a reţinut că soluţia se impune, considerând că dispoziţiile din regulament, a căror nelegalitate se solicită a se constata, reprezintă de fapt indicarea unor criterii de stabilire a preţului, în situaţia în care se constată de către autoritatea publică, din oficiu sau ca urmare a unor sesizări, că preţul prevăzut de dispoziţiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Că, adoptarea unui asemenea tip de reglementare reprezintă exercitarea strictă a prerogativelor C.N.V.M. reglementate de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi transpunerea în dreptul intern a dispoziţiilor art. 5 din Directiva nr. 2004/25/EF privind ofertele de preluare.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că pârâta a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 180 lit. d) din Legea 297/2004, suspendând derularea ofertei publice de preluare a SC P.V. SA, apreciind, în mod corect, drept indicii temeinice ale încălcării prevederilor legale şi regulamentare, necesitatea amendării preţului din oferta publică de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA.
Apărarea reclamantei, potrivit căreia nu avea obligaţia derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, întrucât nu erau îndeplinite dispoziţiile art. 203 alin. (4)/1, din Legea nr. 297/2004, în sensul că deţinerile celor trei societăţi reţinute a acţiona concertat, totalizau o cotă de 35,9 %, a fost înlăturată, având în vedere conţinutul Ordonanţei nr. 255 din 20 iunie 2005, în privinţa căreia s-a constatat tardivitatea contestaţiei, şi prin care s-a stabilit existenţa relaţiilor de concertare existente între cei trei acţionari ai SC P.V. SA.
Susţinerea reclamantei, conform căreia pârâta nu putea solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei, ci doar de a solicita modificarea acestor condiţii, s-a considerat, de asemenea, neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 179 din Legea 297/2004, care prevăd că apariţia oricărui nou eveniment, sau modificarea informaţiilor iniţiale prezentate în cadrul prospectului sau documentului de ofertă, de natură a afecta Decizia investiţională, pe parcursul derulării ofertei, trebuie să facă obiectul din amendament.
Decizia 531 din 20 februarie 2006, prin care s-a dispus suspendarea ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC P.V. SA, ca o consecinţă a nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor succesive, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia amendării preţului din oferta publică de preluare, a fost adoptată în mod legal de pârâtă şi comunicată reclamantei prin intermediul SSIF I. SA, cu care aceasta avea încheiat un contract de intermediere.
Prin ordonanţe succesive, reclamanta a fost sancţionată pentru neîndeplinirea obligaţiei de a depune amendament la prospectul de ofertă, nefăcându-se dovada existentei unor cauze de nulitate ale acestor acte.
Susţinerea petentei, potrivit căreia, prin adoptarea acestei ordonanţe s-a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa 2/2001, care instituie regula unicităţii sancţiunii aplicabile unei persoane pentru aceeaşi faptă, a fost înlăturată, întrucât, in mod succesiv, pârâta a obligat reclamanta, prin acte administrative distincte la adoptarea unei conduite conforme prevederilor legale şi statutare în vigoare şi, de asemenea, în mod succesiv, reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziţii, încălcând prevederile de art. 272 din Legea nr. 297/2004, drept contravenţie.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A. KFT Budapesta, solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, spre rejudecare şi, în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunilor conexe astfel cum au fost formulate.
Recurenta a susţinut că, deşi la termenul din 14 martie 2007, instanţa de fond a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 16/2/2007 la cea care formează obiectul dosarului nr. 6200/2/2006, când a pronunţat soluţia a avut în vedere numai cererile formulate în al doilea dosar, omiţând să se pronunţe cu privire la legalitatea unor acte pe care le invoca în dosarul nr. 16/2/2007.
Cu privire la dezlegarea dată excepţiei de nelegalitate şi fondului cauzei, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond susţinând, în esenţă, că aceasta este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea greşită a legii.
Recursul se va admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinse: „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Potrivit art. 129 alin. (5) teza întâi C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale", singura mărginire fiind că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că, într-adevăr, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la cererile şi susţinerile reclamantei din dosarul nr. 16/2/2007, soluţia Curţii de Apel vizând exclusiv cererile din dosarul nr. 6200/2/2006, deşi ambele pricini fuseseră conexate.
Instanţa fondului nu a analizat, astfel, cererile şi apărările reclamantei formulate în dosarul nr. 16/2/2007 referitoare la: nelegalitatea şi lipsa de obiect a deciziilor C.N.V.M. emise ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, dat fiind faptul că perioada de ofertare se încheiase în lipsa unei decizii care să prelungească în mod valabil acest interval, lipsa de efect şi opozabilitate a deciziilor contestate, în raport cu faptul că niciunul din aceste acte nu i-ar fi fost comunicat, nelegalitatea raportului de evaluare elaborat de SC E.E. SRL.
Având în vedere că nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor reclamantei, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care se impunea casarea ei.
Se va admite deci recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a avea în vedere toate cererile formulate de societatea reclamantă.
În raport cu dezlegarea dată recursului, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A. KFTBudapesta, Ungaria, împotriva sentinţei civile nr. 3370 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3852/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
