ICCJ. Decizia nr. 3839/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3839/2008
Dosar nr. 3302/1/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C.S.M. în 7 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat să se propună Preşedintelui României eliberarea din funcţia de procuror, ca urmare a pensionării, a următorilor procurori: HG, procuror şef secţie judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, Ş.V.A., procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, I.O., procuror şef secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi R.R., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În motivarea cererii s-a menţionat că, aşa cum rezultă din adresele Casei Judeţene de Pensii Bacău din 2007, a Casei Judeţene de Pensii Braşov din 2007 şi a Casei Judeţene de Pensii Giurgiu din 2007, procurorii sus numiţi au obţinut Decizia de pensionare în anul 2005, respectiv 2006 şi le-au pus în plată continuându-şi activitatea şi cumulând astfel pensia cu salariul.
Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 289 din 20 martie 2008, a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se adopta această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce îi priveşte pe cei patru procurori în discuţie, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru eliberarea din funcţie în cazul pensionării, având în vedere prevederile art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 82 alin. (1) din legea menţionată, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2007 şi ale art. 83 alin. (1) din aceeaşi lege, precum şi faptul că aceştia nu au împlinit vârsta de 60 de ani şi nici nu au solicitat să fie eliberaţi din funcţie, prin pensionare.
De asemenea, s-a mai reţinut că împrejurarea că unii dintre cei patru procurori au pus în plată deciziile de pensionare, pentru o scurtă perioadă de timp, nu poate conduce la pensionarea acestora înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare, în lipsa condiţiilor prevăzute de lege pentru pensionare, care nu are natura unei sancţiuni şi că, prin Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007, Plenul C.S.M. a stabilit că suspendarea plăţii drepturilor la pensie, la cererea titularului, echivalează cu o lipsire de caracter efectiv a deciziei de pensionare.
Împotriva Hotărârii nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M. a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul intimatului C.S.M., Ş.V.A. şi O.I., iar prin Încheierea pronunţată în Şedinţa publică din termenul din 20 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, investită cu soluţionarea recursului a dispus introducerea în cauză, ca intervenienţi forţaţi a numiţilor HG şi R.R.
În recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este indicată hotărârea atacată ca fiind netemeinică pentru că judecătorii şi procurorii au posibilitatea de a ieşi la pensie la împlinirea vârstei de 60 de ani, dar, din interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, se deduce că aceştia pot fi pensionaţi şi înaintea împlinirii vârstei de 60 de ani, la solicitarea acestora.
În speţă, cei patru procurori au fost pensionaţi la cerere, iar suspendarea plăţii pensiei de serviciu au solicitat-o numai după ce a fost adoptată Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007 a Plenului C.S.M.
Se susţine că odată ce s-a emis Decizia de pensionare şi s-au pus în plată drepturile de pensie, cum s-a întâmplat în cazul procurorilor ce sunt menţionaţi în hotărâre, formularea cererii de eliberare din funcţie are caracter obligatoriu şi nu facultativ.
C.S.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pentru termenul din 30 octombrie 2008, recurentul a depus la dosar note de şedinţă şi a solicitat să se ia act că recursul formulat împotriva Hotărârii C.S.M. nr. 289 din 20 martie 2008 a rămas fără obiect în ceea ce-i priveşte pe Ş.V.A. şi O.I. pentru că prin Hotărârea nr. 673 din 10 iulie 2008 şi nr. 666 din 10 iulie 2008 C.S.M. a aprobat cererile acestora de eliberare din funcţie prin pensionare şi că îşi menţine recursul în ceea ce-i priveşte pe HG şi R.R.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de eliberarea din funcţie, prin pensionare a procurorilor: HG, Ş.V.A., O.I. şi R.R.
În motivarea hotărârii, în esenţă, s-a reţinut că judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anterior vârstei de 60 de ani, însă numai la solicitarea acestora, în condiţiile legii, iar în speţă, la data pronunţării hotărârii niciunul dintre aceştia nu au împlinit vârsta de 60 de ani şi nici nu au solicitat să fie eliberaţi din funcţie, prin pensionare.
Pe durata judecării recursului doi dintre procurorii vizaţi de hotărârea atacată au formulat cerere de eliberarea din funcţie prin pensionare, cerere care a fost admisă, procurorului Ş.V.A. fiindu-i admisă cererea prin Hotărârea nr. 666 din 10 iulie 2008, iar lui O.I. prin Hotărârea nr. 673 din 10 iulie 2008, motiv pentru care Parchetul General a solicitat să se constate că pentru aceştia recursul a rămas fără obiect.
Pentru că celor doi procurori le-au fost admise cererile de eliberare din funcţie prin pensionare, nu mai poate fi analizat recursul în privinţa acestora şi nici cererile de intervenţie în interesul C.S.M. pe care cei doi le-au formulat.
Referitor la recursul declarat împotriva acestei hotărâri a Plenului C.S.M. în ceea ce-i priveşte pe HG şi R.R., se constată că este nefondat.
La data pronunţării hotărârii atacate niciunul dintre cei doi procurori nu aveau împlinită vârsta de 60 de ani şi fiecare dintre ei avea o vechime în funcţia de procuror de peste 30 de ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, vârsta limită de pensionare pentru procurori şi judecători este de 60 de ani, iar după împlinirea acestei vârste, pot fi menţinuţi în funcţie, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu avizul anual al C.S.M., potrivit art. 83 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Cei doi procurori, conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au solicitat pensionarea anticipată, dar plata pensiei a fost suspendată la cererea acestora.
Prin suspendarea plăţi pensiei cei doi procurori şi-au continuat activitatea, iar plata drepturilor de pensie se va face numai la momentul eliberării din funcţie, ca urmare a admiterii cererii de pensionare.
De altfel, prin Hotărârea nr. 478 din 26 iunie 2007 a Plenului C.S.M. s-a dispus menţinerea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor care au deţinut decizii de pensionare şi îşi continuă activitatea fără a fi operat o reîncadrare în funcţie, însă punerea în plată a deciziilor de pensionare a fost suspendată la cererea titularilor, până la momentul încetării efective a activităţii.
Atât procurorul HG cât şi procurorul R.R., deşi au solicitat pensionarea anticipată, au cerut şi suspendarea plăţii drepturilor de pensie, astfel că Plenul C.S.M. a adoptat o hotărâre temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva Hotărârii nr. 289 din 20 martie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3850/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
