ICCJ. Decizia nr. 3852/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3852/2008
Dosar nr. 5610/2/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 2 august 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul G.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi D.G.P.M.B., obligarea acestora la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006 şi a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de funcţionar public cu statut special de agent de poliţie are dreptul, potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2004 şi art. 6 din OG nr. 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, precum şi la acordarea sporului de fidelitate pentru activitatea desfăşurată, în cuantum de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, aplicarea acestor prevederi fiind suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 32 din 9 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantul G.P. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi D.G.P.M.B. A obligat pârâţii la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004 – 2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective. A admis cererea de chemare în garanţie a M.E.F., pe care l-a obligat să vireze către M.I.R.A., sumele necesare plăţii acestor drepturi băneşti.
În motivarea soluţiei s-a reţinut cu privire la cererea de chemare în garanţie a M.E.F. că aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art. 4 din Legea nr. 500/ 2002, angajarea cheltuielilor din bugetul M.I.R.A. se face numai în limita creditelor bugetare aprobate şi orice utilizare a acestora în alte scopuri determină atragerea răspunderii celor vinovaţi, în condiţiile art. 72 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, chematul în garanţie, M.E.F., invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, susţinând că au fost nesocotite prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F. fiind în imposibilitate să execute hotărârea.
Recurentul a arătat că nu există în cauză, raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată în calitate de „chemat în garanţie".
A mai susţinut recurentul că, în cauză sunt drepturi salariale de personal, care nu pot fi plătite decât de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator principal de credite pentru aceste drepturi.
În subsidiar, pe fondul cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea atât a acţiunii, cât şi a cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiate.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamantul având calitatea de funcţionar public cu statut special de agent de poliţie în cadrul pârâţilor, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora salariaţii acestor instituţii beneficiază de primă de concediu şi de spor de fidelitate.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în garanţie a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă, într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat, sau să nu fi soluţionat în termen legal cererea formulată, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să vatăme interesul reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim al acestuia.
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister - ordonator principal de credite şi nici obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate cuvenite reclamantului - angajat în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant şi pârâţi.
Curtea nu se va mai referi şi la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretenţiilor, a cărui analiză a devenit inutilă, în raport cu admiterea primei critici.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a M.E.F. şi înlăturării obligării recurentului la virarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plăţii acestor drepturi băneşti, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de M.I.R.A.
Înlătură obligarea recurentului la virarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti acordate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3853/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
