ICCJ. Decizia nr. 3753/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3753/2008
Dosar nr. 1174/33/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 17 martie 2008, CNCF C.F.R. SA, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 774 din 14 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Recurenta consideră că CNCF C.F.R. SA nu este o autoritate publică şi nici nu poate fi asimilată autorităţilor publice în sensul Legii nr. 554/2004.
Cât priveşte dispoziţia prin care s-a stabilit taxa de peron, act a cărui anulare s-a cerut, nu este un act administrativ de autoritate publică şi oricum este un act intern emis, în exercitarea dreptului său de exploatare comercială a patrimoniului feroviar.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 774 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acţiunea formulată de D.A. împotriva pârâtei CNCF C.F.R. SA şi s-a dispus anularea pct.14 din anexa 5 la dispoziţia art. 13 din 14 mai 2002 a directorului general al CNCF C.F.R. SA, privind taxa de intrare în Gara de Nord Bucureşti.
S-a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 0,5 lei reprezentând taxă intrare peron achitată.
S-au respins pretenţiile reclamantei, privind plata de daune morale. Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţia din 2002 a directorului general al CNCF C.F.R. SA prin care s-a instituit taxa de peron, nu cuprinde niciun element din care să reiasă natura acestei taxe şi raţiunea instituirii ei, existând doar prevederea, în art. 5 că „aprobă tarifele şi taxele pentru serviciile aferente Sucursalei Patrimoniu".
Instanţa de fond considerând că măsura de instituire a taxei de peron are o insuficientă fundamentare, a analizat această taxă din punct de vedere al contraprestaţiei celui care a instituit-o.
Sub acest aspect instanţa de fond a reţinut că „taxa nu se bazează pe o contraprestaţie efectivă a prestatorului de servicii de transport feroviar, ci constituie în fapt prin ea însăşi doar o modalitate implicită de descurajare a accesului pe peronul Gării de Nord a persoanelor care nu posedă legitimaţie de călătorie".
Din poziţia procesuală a pârâtei, instanţa a reţinut că ar fi un contract de adeziune, în temeiul căruia recurenta percepe tariful de acces pe peron. Ori, un astfel de contract, prin impunerea acestui tarif, instituie o clauză contractuală abuzivă (a reţinut instanţa de fond) în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
A mai reţinut instanţa că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, crează în detrimentul consumatorului şi contrară cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor".
A considerat instanţa că prin instituirea acestui tarif, nu se creează nu numai un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, ci pur şi simplu nu există obligaţii în sarcina pârâtei, corelative dreptului de a percepe tariful neexistând o contraprestaţie care să o justifice, astfel că atare prelevare apare cu atât mai abuzivă şi lipsită de orice fundament.
Aşa fiind, s-a dispus, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anularea pct. 14 din anexa 5 la dispoziţia nr. 13 din 14 mai 2002 a directorului general al CNCF C.F.R. SA privind taxa de intrare în Gara de Nord. Cât priveşte acordarea de daune morale, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a indicat în ce a constat prejudiciul moral suferit, şi nici nu a dovedit aceste prejudiciu.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
În mod corect instanţa de fond s-a considerat competenţă în soluţionarea cauzei faţă de persoana juridică emitentă a actului atacat.
Pe de altă parte, acest act este un act administrativ prin asimilare conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât în mod corect cauza s-a soluţionat în contencios administrativ, recurenta prestând un serviciu public.
Cât priveşte aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004 în mod legal reţinând vătămarea reclamantei - intimate, instanţa de fond a admis acţiunea, aceasta fiind vătămată prin actul administrativ contestat.
De observat că hotărârea instanţei de fond este motivată în condiţiile art. 261 C. proc. civ. astfel încât nici sub acest aspect recursul nu este întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CNCF C.F.R. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 774 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1.000 Ron cheltuieli de judecată către intimată D.A., reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3716/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3829/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
