ICCJ. Decizia nr. 3855/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3855/2008
Dosar nr. 7547/2/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta RAM Buzău a chemat în judecată M.E.F., solicitând anularea deciziei din 22 august 2007 emisă de O.P.C.P. şi a măsurii din procesul - verbal de control din 24 aprilie 2007, întocmit de aceeaşi autoritate, privind restituirea sumei de 4.120 euro, declarată neeligibilă ca urmare a aplicării instrucţiunii din data de 21 februarie 2007, emisă de Autoritatea de management pentru infrastructură şi Autoritatea de plată.
Această acţiune a fost continuată de SC C.A. SA Buzău, societate care, urmare divizării RAM Buzău, a preluat toate drepturile şi obligaţiile de decurg din desfăşurarea măsurii ISPA reabilitarea staţiei de tratare a apelor uzate, a sistemului de canalizare şi a reţelei de alimentare cu apă potabilă a municipiului Buzău.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 524 din 19 februarie 2008, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu, a respins acţiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că actele atacate nu sunt emise de pârât, ci de O.P.C.P., în virtutea atribuţiilor specifice conferite de lege în materia controlului şi recuperării fondurilor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal reclamantă SC C.A. SA Buzău, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a fi judecată pe fond.
În motivarea recursului s-a susţinut că la pronunţarea sentinţei nu s-a ţinut cont de faptul că O.P.C.P. este un organism din cadrul M.E.F. specializat în implementarea măsurilor ISPA, pentru soluţionarea excepţiei invocate din oficiu, la al treilea termen şi fără a exista dovezi în susţinerea ei, neavând relevanţă faptul că acesta are personalitate juridică.
De altfel, susţine recurenta, prin actele depuse de M.E.F. la dosar, în calitate de pârât, nu s-a ridicat această excepţie şi nici nu s-a apreciat că acesta nu ar avea competenţe în soluţionarea plângerilor sale.
Faţă de această situaţie, s-a susţinut că instanţa ar fi trebuit, cel mult, să dispună introducerea în cauză a O.P.C.P. şi nicidecum să respingă acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei invocate.
În drept s-a făcut referire la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în condiţiile art. 306 alin. (3) din acelaşi cod şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Lipsa calităţii procesuale, ca excepţie de fond, absolută şi peremptorie, poate fi invocată şi de instanţa din oficiu, în orice stare a pricinii. Prin urmare criticile recurentului circumscrise momentului şi modalităţii în care a fost invocată nu sunt justificate.
De asemenea, în materia contenciosului administrativ, pentru verificarea calităţii procesuale nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice emitente, astfel cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând înaptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităţii publice capacitatea de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi, deci, capacitate juridică în sensul juridic al noţiunii, acest fapt producând efecte şi asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente în determinarea instanţei competente.
În speţă, este indiscutabil faptul că actele contestate au fost emise de O.P.C.P. Această autoritate emitentă, cu atribuţii specifice în materia controlului şi recuperării fondurilor comunitare, este organizată însă, la nivel de direcţie, în cadrul M.E.F., astfel cum rezultă din art. 7 al HG nr. 386/2007 şi Anexa 1, modul 6, al acestei hotărâri, actele contestate purtând, de altfel, antetul M.E.F. - O.P.C.P.
De asemenea, solicitând anularea actelor în discuţie, reclamanta a indicat în petitele acţiunii faptul că au fost emise de M.F.P., O.P.C.P., situaţie în care, în virtutea rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C. proc. civ., instanţa era datoare să acorde părţilor ajutorul necesar pentru corecta stabilire a cadrului procesual, anterior invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F., a cărei incidenţă, raportat la prevederile legale anterior arătate, a fost greşit reţinută.
Nesocotirea acestui principiu fundamentul al procesului civil, cu consecinţa provocării unei vătămări procesuale reclamantei, prin neexaminarea fondului pretenţiilor sale, se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., aceasta acoperând toate neregularităţile procedurale prevăzute de lege care nu se încadrează în alte motive de recurs.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 313, coroborate cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării, se va proceda la învederarea necesităţii corectei chemări în judecată a M.E.F., O.P.C.P., iar, în cazul stabilirii în această modalitate a cadrului procesual, se va proceda la examinarea pe fond a pretenţiilor reclamantei, cu respectarea tuturor normelor de drept procesual şi substanţial incidente în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.A. SA Buzău împotriva sentinţei civile nr. 524 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3856/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
